Ce veți citi in aceste randuri e investigația documentată și scrisă pentru ziarul Gândul în februarie 2009, după ce am fost racolat de serviciile secrete să îmi torn colegii. Am lăsat textul original neatins (chiar dacă are greșeli și putea fi rescris mai bine pentru un impact mai bun). Adnotările mele, scrise cu caractere italice și subliniate, sunt necesare urmare a trecerii unor ani peste această poveste, perioadă în care s-au întâmplat multe și în care mie mi s-au clarificat anumite elemente, care în acele momente fierbinți (pentru mine), nu erau limpezi. Precizez de la bun început, că singura mea armă prin care pot certifica povestea de mai jos este testul poligraf. Veți râde. Eu nu. Sunt dispus ca orice trust media credibil din România sau de aiurea, să mă supună (pe cheltuiala sa) la câte testări poligraf vrea, legat de autenticitatea și sinceritatea experienței descrise mai jos. Atâta timp cât milionarii dâmbovițeni dorm mai liniștiți și mai siguri de credincioșia consoartelor lor, după ce le-au dus la poligraf, la fel și presa poate apela la acest instrument pentru a se convinge dacă subsemnatul e sincer. E o provocare deschisă pe care v-o lansez și căreia îi voi da curs bucuros, dacă vine din partea unui trust media credibil.

Și sunt dispus să răspund la politgraf la următoarele întrebări:

1. Mi s-a dat să semnez angajament și mi s-a arătat legitimație cu emblema SRI?
2. Am semnat doar din interes pur jurnalistic, cu intenția de a-mi definitiva ancheta de presă?
3. Am semnat ca să torn?
4. Am turnat măcar o singură dată?
5.  Am iești cu această poveste acum ca să fac jocul altcuiva, persoană, partid politic, grup de interese economice sau de altă natură?

Mai precizez, de asemenea, că nu e un atac la Gândul și nici la adresa lui CTP. E doar o relatarea unei experiențe dure din viața mea de jurnalist.

Gata cu vorbăria, e timpul să citiți povestea:

PATRIOT. Toarnă-ţi colegii preventiv pentru ţară

SRI a încercat să mă racoleze ca sufleur de „informaţii” din interiorul redacţiei Gândul

*La zece zile după primul contact cu ofiţerul SRI care mă ochise am devenit informator cu acte în regulă

*Locotenentul SRI ştia despre mine unde stau deşi locuinţa mea n-a fost trecută niciodată în buletin, cât de lung aveam părul în 2007 şi că fiu-miu de un an jumate a fost dus pentru examinări la spital

Un ofiţer recrutator al SRI m-a sunat pe mobil în data de 17 februarie spunându-mi că este Florin, un fost coleg de liceu şi că ar vrea să ne vedem la o bere, fiindcă are să-mi spună ceva ce m-ar putea interesa. L-am invitat să treacă pe la redacţie însă s-a scuzat, spunând că din cauza jobului său nu poate să se îndepărteze foarte tare de zona Universitate-Romană. Fiind mai mobil, a doua zi dimineaţă ne întâlnim în restaurantul Everest din Piaţa Romană la un ceai. Schimbăm câteva vorbe despre anii de liceu şi cunoştinţele comune, după care Florin mă chestionează cum mă simt la ziar. Apoi mă întreabă de ce mi-am tuns părul. Cum eu în liceu nu aveam plete, îl întreb mirat de unde cunoaşte trecutul podoabei mele capilare. Se prezintă râzând ca fiind ofiţer SRI în cadrul departamentului de apărarea constituţiei şi instituţiilor statului ocupându-se cu monitorizarea media. Fiindcă e în natura meseriei lui să ştie orice, omul îmi zice că s-a uitat în baza de date de la evidenţa populaţiei unde în ultima mea poză de buletin avem păr lung. Apoi mă întreabă ce-mi mai face copilaşul, „aşadar ştie şi de puiuţul meu”, şi-mi propune să prestez servicii pentru SRI în interesul naţional. În ce constau acestea îmi explică punctual: 1. În cazul în care aş afla că din varii motive un articol ar fi oprit de la publicare de către superiorii mei, ar trebui să anunţ SRI-ul, deoarece e posibil să fie vreun interesc politic sau economic la mijloc. Dacă constat că redactorii şefi exercită presiuni asupra felului în care trebuie scrise materialele, acest lucru „nu e ok” şi derapajul trebuie semnalat serviciului secret. 2. Dacă bat palma cu ei, din când în când, cam o dată pe an, ar urma să primesc de la SRI articole la gata pe care să le plasez în ziar. Asta doar în cazuri speciale cum ar fi un dosar de corupţie care întârzie prea mult la procuratură, caz în care apariţia unui articol în ziar ar fi un mijloc de presiune asupra procurorilor să bage viteză în soluţionarea dosarului. Florin mă asigură că informaţiile din articolele pe care ar urma să mi le dea SRI dacă bat palma cu ei nu sunt minciuni şi că dacă am oareşce îndoieli pot face propriile mele verificări, ba chiar îmi pot da ei sursele care să-mi confirme informaţiile. 3. Pentru patriotismul meu ar urma să fiu recompensat când şi când cu câte un cadou constând în bani sau remunerat prin contract de colaborare cu o sumă lunară echivalentă cu salariul minim pe economie. Iar dacă informaţiile scurse din redacţie se vor dovedi a fi beton, aş putea ajunge şi la un salariu de 1000 lei pe lună ca şi colaborator, lucru care nu-i de colo la o instituţie bugetară după spusele lui, mai ales că pentru SRI n-ar trebui să dedic decât 2-3 ore pe săptămână, la care se adaugă cele două întâlniri lunare cu el ca ofiţer de legătură, în care să-i predau roadele muncii. La finalul discuţiei, ofiţerul îmi spune că îmi lasă timp de gândire şi se oferă să plătească consumaţia explicând că SRI i-o decontează ca şi cheltuială de misiune. Când ne luăm rămas bun îmi spune că poate ne-om mai vedea pe viitor, fiindcă şi el locuieşte ca şi mine în apropiere de Romană şi-mi dă numele unei străzi din apropierea casei mele. Devin bănuitor întrebându-mă de unde ştie că am casa prin apropiere, că doar în buletin am trecută dintotdeauna o adresă de Drumul Taberei. Îl întreb de unde ştie numele străzii pe care locuiesc, se scuză că nu-şi aduce aminte de unde, dar că cel mai probabil de la vreunul din colegii săi, fiindcă înainte de recrutarea oricărui jurnalist, o echipă de SRI-işti efectuează cercetări referitoare la persoana în cauză. Mă linişteşte însă, spunându-mi că acum verificările sunt mai soft şi dacă m-ar fi racolat acum câţiva ani aş fi avut telefoanele ascultate în prealabil. La o oră după păţanie, Claudiu (redactorul şef) şi Andu (redactorul şef-adjunct) îmi propun să-l sun şi „să mă prefac interesat” de un job part-time ca informator SRI, ca să încerc să obţin mai multe informaţii despre el.

COMPLETARE: 

Din text reiese că în urma primei întâlniri am aflat foarte multe informații. Ele nu au fost obținute dintr-o singură întâlnire, ci din toate întâlnirile însumate, dar la momentul respectiv, ca să condensez textul, mi-a fost mai simplu să grupez elementele sub forma aia.

 De la ieșirea din fast-food-ul Everest am făcut  probabil 50-60 de pași până la stația autobuzului 331, care m-a lăsat la redacție. Am trăit o senzație de minunare generatoare de adrenalină și în acea călătorie cu autobuzul până la Piața Presei m-am gândit la pățania mea. Cred că jumătate de oră a trecut între întâlnirea cu SRI-istul meu și ajunsul meu la redacție. L-am luat deoparte pe Andu și i-am povestit și i-am zis că dacă vrea, pot să continui să mă întâlnesc cu el și să facem un reportaj despre cum racolează SRI-ul ziariști. Fiind un subiect delicat, a mers să se consulte cu proaspătul pe atunci redactor șef, Claudiu Pândaru. Au venit amândoi la mine, m-au măsurat și Claudiu mi-a zis: mergi înainte (ceva de genul, nu rețin exact vorbele lui).

La ceainărie lângă Capşa

Joi 19 februarie îl sun şi-i spun că m-am gândit. Îmi propune să ne vedem. Ne întâlnim la fântâna de la Universitate şi mă duce într-un local scump de lângă Capşa, pe banii săi, de fapt ai SRI, după zisele lui. Detaliem subiectul. Mă prefac încercat de îndoieli, că mi-e târşală să-i dau în gât pe colegi. Culmea, el îmi dă dreptate, explicându-mi că nu vrea să devin o „Iudă”, ci un bun cetăţean care atunci când constată că în redacţie se pretrece vreun lucru dubios, să-i comunic lui. Ca să pricep ce vrea să spună ia un caz concret, explicându-mi că atunci când observ că într-o încăpere aud că se vorbesc lucruri rele, dacă am sânge-n vine pot să iau mulaj după cheie şi să li-l dau lor că restul urmează să-l facă ei: să monteze microfoane şi alte trăsnăi. Îmi explică că pe lângă informaţiile din redacţie e interesat şi de ce mai aflu în calitate de ziarist că se petrece necurat în instituţiile statului şi cu demnitarii, dar şi cu colegii de la alte trusturi de presă. Apoi îmi explică că eu îi voi fi util doi ani, maxim trei, după care cercul meu relaţional va fi epuizat şi nu voi mai putea obţine noutăţi de interes pentru activitatea SRI. Atunci voi fi inactivat ca informator şi voi sta pe tuşă poate pentru totdeauna, poate doar pentru doi ani. Tânărul vorbeşte ca un profesionist, însă mă macină o întrebare: „Dacă n-o fi de la SRI ci de la vreun partid politic sau de la Mosad?”. Nu vreau să-i cer direct legitimaţia ca să nu-i trezesc bănuieli, aşa că-l iau prin învăluire: „De unde ştiu că eşti de la SRI şi nu eşti de la Cotidianul?”. Râde: „Hai că asta-i bună. Şi ăla de la Cotidianul mă întreabă la fel despre Gândul”. Apoi redevine serios: „Just kidding. La Cotidianul chiar n-am pe nimeni, vorbesc serios, că veni vorba. N-am eu, dar gândeştete-te că aşa cum fac eu (face altul la alte ziare, indescifrabil). Dar nu lasă să aflu vreodată cine e (omul lui, indescifrabil). Ştii că are pe cineva acolo, astfel încât dacă ai nevoie de ceva ….. vreo dată să ştii pe cine să întrebi şi să te poată ajuta. Ca şi la voi mă (în presă, indescifrabil). În 99% din cazuri chiar aşa este”. Îmi povesteşte apoi că s-a chinuit mult să-mi afle numărul de telefon, că a sunat pe un ofiţer de la criminalitate organizată care fusese coleg de clasă cu mine în liceu, care însă i-a dat un număr ce nu mai e în uz, apoi că le-a cerut celor de la Orange, Vodafone şi Cosmote să afle ce număr am. L-a găsit într-un final la Cosmote şi când m-a sunat răspunde mama, fiindcă eu îi făcusem maică-mii abonament la Cosmote în urmă cu un an şi ceva, dar pe numele meu. Şi ştiţi cum e, când dai de mamă mai e doar un pas până să dai şi de fiu. Mă prefac în continuare nehotărât, însă la despărţire Florin nu vrea să mă piardă, aşa că lasă o portiţă deschisă: „Când ai chef ne auzim”.

COMPLETARE: 

Știu că pentru întâlnirea de la ceainăria de lângă Capșa am cerut șefilor să-mi pună pe mine microfoane și ce vor ei. Am fost trimis la dl… să-mi dea un reportofon. Am luat unul de la el, cred că era stereo, dar nu-s sigur. Eu aveam unul mono, pe unul l-am băgat în șosetă și pe celălalt în buzunarul interior al hainei de iarnă și așa m-am dus eu să culeg dovezi. În ceainăria aia, care de fapt era un restaurant, era atâta hărmălaie, muzică, voci de oameni suprapuse, încât discuția înregistrată cu reportofonul de la ciorap, pe sub masă, deși vorbele se rosteau deasupra mesei, a fost un eșec. Iar reportofonul pe care mi-l pusesem la piept era atât de ascuns încât m-a înregistrat pe mine fâșâind și zgomotul de fond. Nu eram foarte experimentat cu aparate, cu atât mai mult cu cât „tehnica mea din dotare” nu putea face față la atâta zgomot de fond. În fine, am ieșit și m-a condus la Romană (știu că la toate întâlnirile m-a condus la autobuz și a așteptat până s-au închis ușile, motiv pentru care am trăit un puternic sentiment de frustrare și enervare. Mă simțeam ca o fată curtată de un flăcău).

Însă, în drumul nostru până la autobuz, am reușit să înregistrez câteva frânturi inteligibile, în contextul discuției despre îngrijorarea mea că ar putea fi un ziarist sub acoperire care mă testează într-un experiment incognito. Știu că în acel context mi-a rămas întipărită în minte o frază simbol, care din păcate, fiindcă nu e clară pe reportofon, nu o pot reproduce public.

Cofetăria de la Howard Johnson

Vorbeşte ca un SRI-ist, dar cum să-l dovedesc că nu e un farseur? Dacă-l sun şi-i cer dovezi mi-e teamă să nu-l pierd. Îl las să facă primul pas. Pe 24 februarie mă sună iar şi mă invită la o cafea la Howard Johnson la Romană. Fac pe speriatul, spunându-i că n-am siguranţa că e cel drept care se dă. Scoate legitimaţia, mi-o întoarce pe ambele feţe, mi-o dă la pipăit. Pe legitimaţia de plastic o steluţă, ceva ca o ştampilă, o poză, titulatura: locotent şi numele: Florin Liviu Bratu. Îi argumentez că legitimaţia poate fi contrafăcută, el e de acord şi-mi spune că trebuie să-l cred pe cuvând deoarece transparenţa nu-i considerată o virtute în SRI. Îi expun temerile mele, că mă paşte o carieră strălucită şi că dacă-l ajut pe el mi-e frică ca nu cumva peste un an sau doi, când oi ajunge celebru să răsufle bomba că sunt informator la SRI. Îi explic că am nevoie de o garanţie scrisă că SRI nu îmi va face rău dacă mă înhăitez cu el. Îmi propune să semnăm un contract de colaborare, avertizându-mă însă că onorariul meu nu va fi menţionat în el, plăţile urmând să mi le facă Florin, iar fluturaşul de „salariu” îl voi semna întotdeauna cu pseudonim. Îi spun că nu-i nici o problemă, fiindcă oricum nu intenţionez să merg cu contractul de „informator” ca să iau credite de la bănci. Par convins, aşa că ne dăm întâlnire joi după-amiază la Universitate să pecetluim colaborarea noastră şi să-mi primesc prima temă de casă.

COMPLETARE: 

Eu am o virtute rară (am mai multe, cei cu care am interacționat le știu): nu-mi țin gura.Așa că am vorbit tare prin redacție (nu am urlat, nu am mers la fiecare la birou să-mi povestesc experiența), dar am ciripit voios în mod neglijent, chiar cu oareșce mândrie, nepăzind momentul doar pentru mine, până când lucrurile vor fi evoluat. Același lucru s-a întâmplat și cu unul din șefii mei, care știa pe unul dintre colegii de redacție, că ar fi în relații de amiciție cu cineva din SRI. Colegul s-a oferit să se intereseze dacă el chiar există.

 La întâlnirea de la Howard Johnson (la 2 sau 3 zile distanță), ținută la un băruleț de la parterul hotelului, ne-am strâns mâinile unul altuia, ne-am zâmbit, însă prima întrebare a fost un baros: “Tu ai mai spus cuiva de ce-am vorbit noi?’. Pe lângă calități, am și un defect: sunt destul de spontan, așa că m-am gândit că e posibil ca acel coleg care a întrebat, să fi tras alarma de fapt în SRI. Și mi-am dat seama că e mai înțelept să nu mint legat de cui am spus, ca să nu-l pierd. Atunci am înfiripat o poveste credibilă (ale cărei elemente nu vreau să le dau, pentru a nu expune în mod gratuit acel coleg), cu iz de autentic, care l-a convins că era firesc să mă destăinui unei terțe persoane. Mai ales că i-am explicat că singurul motiv pentru care am făcut-o e că am vrut să mă conving că nu e o glumă și că el chiar există. I-am vândut povestea mea doar ca pe o măsură de precauție din partea-mi, fiindcă așa e defectul meseriei. Cred că la Howard Johnson e prima oară când mi-a arătat legitimația de SRI-ist. Atunci cred că nu mi-am pornit reportofonul, de frică să nu cumva să aibă vreun aparat care detectează reportofoane. Nu mai rețin. În fine.

 În redacție, între șefi, cu mine de față a avut loc un dialog în contradictoriu destul de bine subliniat, în care existau două mari curente de gândire:

-mergi până la capăt și intră în cuibul lor și vezi ce-ți dau să faci, dacă-ți propun să semnezi ceva și culege cât mai multe dovezi

-keep calm, ai mare grijă ce faci, cu astea nu te joci, eu nu-ți recomand să faci asta.

Decizia mea la finalul ședinței: mie nu-mi pasă, fac ce-mi cere, văd până unde merge. (concluzie comună cu a unuia dintre șefii cu putere de decizie).

Vreau să rețineți asta, pentru că ce a urmat nu am făcut de capul meu:

Acasă la SRI

La ora 17.00 fac prezenţa la fântâna de la Universitate. N-apuc să aştept jumătate de minut că mă sună să-mi zică că locul întâlnirii s-a schimbat şi că ne vedem în faţă la magazinul „Muzica”. Merg acolo, apare ca din senin, mă duce în blocul lipit de librăriile Humanitas, urcăm la cinci şi mă bagă într-un apartament unde desface două beri, ciocnim şi îmi scoate dintr-un dosar foaia de angajament în exemplar unic. Îşi mai scoate o dată legitimaţia, de bună voie, şi mi-o dă iar s-o pipăi, o întoarce cu încetinitorul şi pe-o faţă şi pe cealaltă ca să capăt curaj şi să nu mă îndoiesc de apartenenţa lui la serviciul secret cu pricina. Iau pixul şi încep să hârşâi în spaţiile lăsate libere. „Subsemnatul…. fiul lui…. şi al…. mă angajaez, în spiritul sentimentelor civico-patriotice şi al legislaţiei care reglementează siguranţa naţională a României, să sprijin Serviciul Român de Informaţii în realizarea atribuţiunilor ce-i revin. Mai jos trebuie să trec pseudonimul…. să pun data: 26.02.2009 şi să semnez”. Mă asigură că e prima şi ultima dată în relaţia mea cu SRI când îmi folosesc identitatea reală şi că de acum încolo în acte voi folosi doar pseudonimul. Îmi promite că angajamentul va fi sigilat într-un plic şi sigilat în fişetul lui de la SRI, numele meu necunoscându-l nimeni altcineva în afara de el ca ofiţer de legătură, nici chiar superiorii săi. În caz de ceva mă asigură că plicul va fi tocat înainte de a fi deschis. Florin mă linişteşte şi în privinţa semnăturii de pe fluturaşul de salariu, explicându-mi că nu trebuie să-mi folosesc semnătura mea reală, putând semna şi cu un simplu X dacă vreau şi că puţinele cuvinte pe care le am de completat de genul „eu….pseudonimul…am primit” nu sunt suficiente pentru o expertiză grafoscopică concludentă pentru a fi demascat. Apoi îmi înmânează o foaie pe care sunt scrise de mână zece teme de casă (prima misiune), pe care trebuie să le documentez în următoarele două-trei săptămâni. La ora 18.00 mă lasă în faţa casei mele cu taxiul şi pleacă la un meci de fotbal.

 În acea după amiază l-am luat pe unul din colegii mei fotoreporteri. Cred că am cerut șefilor mei să trimită doi fotoreporteri care să mă însoțească. Nu mai știu dacă era unul sau doi, dar cert e că la punctul de întâlnire de la Universtitate, (era nebunia cu tarabele de mărțișor și puzderie de oameni, plus că era o oră la care circulau mulți), fotoreporterul, pe care l-am rugat să păstreze un pic de distanță, să nu se observe că îmi e coadă, m-a pierdut din ochi.

 S-a întâmplat ceva ciudat, care a dat peste cap planul meu și al fotoreporterului de a-l avea pe cameră. La locul și ora stabilite, ofițerul de legătură m-a sunat și mi-a spus că se schimbă locul întâlnirii, doar că nu e foarte departe de primul. Mi-a dat întâlnire în zona Magazinului Muzica. Am ajuns acolo, mi-a ieșit dintr-un gănguleț zâmbind și mi-a urat binețe. Mi-a spus că acolo locuiește și am urcat la el. Nu puteam să-l sun pe foto să-i spun, fiindcă mereu mă gândeam că poate sunt filat și SRI-știi vor vedea că imediat după ce am vorbit cu el, sun pe altcineva (așa gândeam în momentele alea, poate că prea fantezist, poate că nu. Who knows?). Așa că nu mi-am sunat colegul, sperând că el nu mă va pierde din ochi. M-a pierdut.

Turnătorul s-a defectat

Nu îmi aduc aminte exact cum s-a întâmplat, cert e că lucrurile s-au precipitat şi la ora 22.15 angajamentul turnătorului Befu Daniel aterizase în redacţia Gândul. SMS-uri, telefoane, implorări…însă hârtia nu s-a mai întors înapoi… şi vorba lui Florin după ce s-a fript… odată cu el au picat mulţi şefi din SRI.

Daniel Befu

COMPLETARE: 

Desigur că-mi aduc aminte bine. Acest epilog a fost scris în 27 februarie 2009 contextul în care textul ar fi fost publicat. A fost scris a doua zi după marea recrutare, când eu eram convins că va face o deschidere bombă de ziar, care va face SRI-ul să se bâlbâie și să pice capete de șefi din rândurile lor. Era un final care se referea la ce urma să se întâmple post-publicare ca și cum s-ar fi petrecut deja în trecut.

 Entuziasmul meu și credința că urma să fie publicat vine urmare a ce se întâmplase în seara precedentă.  Vă istorisesc mai jos:

 În clipa când am semnat, deși fusesem avertizat dinainte de către acel șef binevoitor, mi-am dat seama că e grav. Grav pentru mine, grav pentru familia mea. Oricând puteam să fiu, de acum încolo, acuzat că sunt informator. Îmi imaginam dezastre, cariera mea măreață agățată-n cui etc. Am intrat în casă cătrănit (garsoniera noastră romantică, de 19 mp de pe Berzei 81, vis-a vis de un bordel, într-o casă istorică cu podelele pline de gândaci) și frământat, i-am zis nevestei ce am făcut. I-am zis de ce scria în contract, cu Legea Siguranței Naționale, că e faptă penală dacă fac public că am semnat cu ei. Când i-am zis dragei mele și numele de cod pe care-l trecusem pe foaia aia (ăla îmi venise în minte atunci), un cuvânt important pentru mine și ea (pentru noi doi), a luat foc și prin ce mi-a zis m-a făcut să intru în pământ. Mai sus, undeva, am făcut remarca că sunt un bun improvizator, așa că, deși nu-mi mai venea să mănânc, cu toate că eram flămând ca un lup, eram frânt și n-aveam nici un chef de viață, l-am sunat pe ofițerul de legătură și i-am zis că am o mică problemă cu angajamentul de colaborare pe care l-am semnat. I-am zis că m-am gândit și nu cred că e bine ca pseudonimul meu să fie acela, deoarece are o semnificație simbolică extrem de sensibilă pentru mine și l-am întrebat dacă se poate schimba.Mi-a zis să stau liniștit și că o să mă sune el când o să termine meciul de fotbal cu colegii, să trec pe la el să facem rectificarea. Un ceas sau două, cât a trecut, m-am simțit străpuns de scoabe prin șira spinării, de țurțuri de gheață prin creier. Eram îngrozit că totul s-a năruit în viața mea. Ăsta era sentimentul acut pe care-l trăiam atunci. Îmi treceau tot felul de scenarii prin minte. Găsisem soluția și îmi puneam întrebarea: “O să reușesc?”. Mă rugam la Dumnezeu să îmi dea o soluție de ieșire din asta.   

UPDATE: fiindcă un prieten mi-a spus că nu se înțelege în descrierea mea dacă eram deranjat fiindcă devenisem colaborator sau fiindcă alesesem acel pseudonim, mai jos răspund: 

Pseudonimul de suflet a fost doar chestia aia care îmi pocnea în cap și nu mă lăsa să mai gândesc: mă omora gândul că am ajuns până într-acolo încât să folosesc ca pseudonim numele ales pentru următorul nostru copil, dacă urma să fie băiețel….îmi venea să intru în pământ..de aia mă măcina atât pseudonimul…era mai puternic chiar decât ideea de a fi colaboratorul lor (mă percepeam ca pe un turnător).

În fine, nu mai rețin cum ne-am întâlnit, dacă a trecut el cu mașina prin fața casei unde locuiam la mansardă, sau dacă am mers eu acolo. Cert e că am urcat amândoi. M-am scuzat că nu mă descalț, în schimb știu că mă uitam cu coada ochiului la picioarele lui, sperând să se descalțe el. Am fost fericit când și-a lăsat ghetele lângă cuierul de pe hol și relaxat a mers în camera unde semnasem cu trei ceasuri mai devreme și unde îl avea între niște hârtii. L-a scos, mi-a dat un pix (nu mai rețin, cred că i-am zis să rupem contractul ăla și să-mi dea altul nou, dar el mi-a zis că nu poate) și am tăiat pseudonimul și am trecut alt nume, sau am vrut să o fac. Nu mai rețin nici asta sigur (cred că am tăiat și am pus NEMO, sau am intenționat să fac asta). În fine, în mine inima bubuia atât de tare, încât gândurile îmi erau înghețate. Toate, în afara unuia singur. În clipa aia m-am ridicat brusc, cu foaia în mână și am țâșnit pe ușa apartamentului. Am vrut să o iau pe scări, dar am nimerit în partea opusă, înspre lift. A ieșit în ușă, dar până să apuce să iasă cu totul am zbughit-o prin fața lui și am luat-o la fugă pe scări. Cred că era la etajul 6 sau 7. Mi-era groază că fie va apuca să cheme liftul și mă va aștepta jos, fie va suna pe colegii lui să mă oprească jos sau să mă urmărească. Am fugit pe străduțe cât am putut de tare și la Orizont m-am urcat în 300. Am sunat pe unul din prietenii mei din Gândul, care locuia aproape de locul unde eram eu și l-am întrebat dacă pot lăsa hârtia sensibilă la el. Mi-a zis: Nu, nu, orice, dar asta nu. Ești nebun? (ceva de genul). Mi-am închis telefonul, ca să nu mă poată localiza după urma semnalului (așa mi-a trecut prin minte atunci).

Atunci am decis să merg în redacție și să ascund documentul acolo. Subliniez și că eu nu aveam obiceiul să stau seara până mai târziu de 7-8 în redacție. Acum era în jur de 9.30-10 seara. Credeam că nu va mai fi nimeni acolo. Și nu mai erau decât vreo mână de angajați de la online. Dar sala în care-mi aveam eu biroul era goală. M-am dus și mi-am ascuns “angajamentul de colaborare cu SRI„ într-un loc unde m-am gândit că nu-l va găsi nimeni (colegul meu de birou, domnul Mihăilescu, avea una din caricaturi (una cu steagul SUA…ulterior, când am plecat din Gândul, am furat-o ca amintire) lipită pe peretele din spatele biroului său cu patru petice de scoci. Am îndoit angajamentul în două și l-am strecurat sub acea caricatură, ca într-un plic. Ascunzișul perfect.  Acum eram singur. Era liniște și neoanele luminau puternic pereții albi. Eram alb din nou.

Apoi a ieșit din birou Claudiu. Biroul lui era față în față cu hala în care era și biroul meu. M-a întrebat: Ce faci Befule la ora asta?

Am respirat ușurat. I-am povestit. Se minuna. Apoi i-am scos din ascunzătoare hârtia și i-am dat-o. M-a întrebat ce au făcut SRI-iștii, i-am zis că am avut telefonul închis și nu știu nimic. Știu că l-am aprins cu el de față și au început să-mi intre mesaje și în paralel ofițerul mă suna disperat. Eu îi respingeam, el mă suna din nou. La un moment dat Claudiu mi-a zis: răspunde-i. I-am răspuns, m-a întrebat, aparent calm, ce s-a întâmplat cu mine. Mi-a zis că nu e nici o problemă dacă vreau să renunț, dar trebuie să-i înmânez acel document, care aparține statului român, nu mie. I-am zis că de la bun început din partea mea a fost doar un demers jurnalistic, sprijinit de redacție și că toată experiența mea va fi povestită. I-am zis că nu am nimic personal cu el, că mi-a devenit simpatic, și că știu că probabil va avea de suferit, dar așa cum el a avut misiunea lui, eu am avut-o pe a mea. Discuțiile astea s-au purtat în cadrul mai multor apeluri, că eu tot îi închideam, el iar mă suna. O parte a dialogului a fost înregistrată cu Iphone-ul lui Claudiu, că am dat pe speaker. Și Claudiu Pândaru a vorbit cu el. Nu mai rețin ce l-a întrebat. În fine, când am închis telefonul, Claudiu mi-a zis: Acum m-am convins Befule că ești onest.

Eram fericit, deși sunase oarecum nașpa remarca lui, de parcă înainte de asta aș fi stârnit bănuieli. Dar momentul era unul de fericire extatică și nu a contat. În seara aia, am fost lăsat a doua oară de un taxi în fața casei (de data asta mă dusese redactorul șef, făcând un ocoliș din drumul spre casa lui).

A doua zi m-am apucat să scriu, redacția a trimis o cerere de punct de vedere la SRI, întrebând dacă ofițerul cu numele cu pricina există.

După ce textul meu a fost gata, am așteptat să apară. A trecut un pic de vreme până când solicitarea către Maior a primit răspuns. Unul negativ, în care se nega existența unui ofițer cu acel nume și se invocau prevederile Legii Siguranței Naționale. Dar nici nu mă așteptam să răspundă altceva. În continuare credeam că textul meu va apărea. Între timp, colegul meu Robert Veress a intrat pe fir, încercând să culeagă mai multe date. A vorbit cu un mahăr din procuratură și a programat cu el o întâlnire la care să merg și eu și să abordăm subiectul. Știu că singura noastră victorie a fost că acel personaj ne-a confirmat că într-adevăr în blocurile de la Muzica sunt apartamente conspirative ale SRI-ului.

Robert, care a ținut mult ca articolul meu să apară, neînțelegând de ce nu e publicat, a cerut lămuriri inclusiv la CTP (eu în birou la CTP am intrat de patru ori… dintre care doar două cerute de mine). Atunci a fost una dintre ele, fiindcă am fost atât de nervos pe motivul pe care i l-a spus lui Robert Veress, încât știu că n-am putut să o las așa. M-am dus la el și m-a dojenit că nu m-am consultat cu el înainte să semnez. Apoi mi-a spus că a întrebat la un amic de-al său din SRI în paralel cu solicitarea oficială, iar respectivul, care am înțeles că ar fi avut rang mare, i-a spus că nu există acel nume de ofițer între angajați). La final m-a trosnit, de m-am lipit de pereți, cu următoarea întrebare: De unde știu eu că n-ai fost de fapt informator și acum încerci să o transformi în altceva? (ideea e asta, nu cuvintele). Și  a mai rostit o întrebare care punea sub semnul îndoielii ce mi se întâmplase: Mi se pare ciudat. De ce te-au ales pe tine? Răspunsul meu: fiindcă eu am semnat la data X, iar șefii mei fuseseră informați de intenția de racolare cu 10 zile înainte de data X. Înainte și nu după. La acel moment a părut convins. În plus i-am mai adresat și un alt argument pentru care articolul să apară: chiar dacă nu am putea dovedi că e vorba de SRI, eu pot merge la poligraf, ca să certific că ce am spus e autentic. Caz în care înseamnă că eu chiar am văzut acea legitimație de SRI-ist și am trecut prin aceas experiență de racolare, indiferent că era SRI-ist sau nu. Dacă era SRI-ist era de nașpa pentru ei, iar dacă nu era SRI-ist, Gândul ar fi demascat o rețea care folosește legitimații de SRI-ști ca să racoleze ziariști. Și unul și altul erau mega-subiecte de presă în viziunea mea. Și i-am spus și oful meu cel mare, că în cele 3 întâlniri pe care le-am avut cu SRI-stul meu, tot ce primisem ca tehnică operativă din partea redacției fusese un reportofon mono (sau stereo, nu mai știu exact). Asta în contextul în care trustul media din care făcea parte Gândul trimitea reporteri burdușiți cu camere ascunse la saloanele de masaj erotic, ca să descopere mulțimii…ceva ce toți știm.

Ce am reușit în acea întâlnire a fost să smulg un zâmbet din partea lui CTP, care pentru mine era aproape la fel de frumos ca zâmbetul soției mele (îl îndrăgeam, îl respectam, îl mini-idolatrizam deși nu interacționam…ca o fată din aia timidă, care e îndrăgostită de colegul de birou, dar nu vorbesc niciodată…vă rog mult să nu înțelegeți altceva: îl îndrăgeam ca om). Pentru mine acel zâmbet a fost un fel de certificat eliberat de CNSAS.

Nu mi-a mai păsat că articolul a apărut sau nu (nici nu mai știu de ce n-a apărut) și mereu îmi ziceam în mine: Cele mai tari povești sunt cele care n-au fost încă spuse, mândru nevoie mare că duc în mine o super-poveste de acțiune.

Precizez că eu cu CTP nu suntem prieteni (ca să nu creadă cineva că am vrut să dau de înțeles asta prin dialogul relatat mai sus), în ciuda respectului pe care i l-am purtat și i-l port.

Știu că vreo câțiva colegi din RL, cărora le-am spus de experiența mea, mă mai tachinau din când în când că sunt omul serviciilor. De cele mai multe ori am luat-o ca pe o glumă, dar au fost și momente în care m-am simțit prost. Ăsta e unul din motivele pentru care sufăr de sindromul (dacă o exista așa ceva) autoînvinovățirii informatorului. Ideea de Iudă și repulsia de ea mi-a pătruns în cap din clipa zero când am interacționat cu ofițerul SRI în fast-food-ul de la Piața Romană.

Ulterior, la doi ani de la acel moment, m-am reîntâlnit cu un fost coleg din Gândul, care, în timp ce beam o bere, mi-a spus câteva cuvinte pe care le vorbisem între patru ochi cu respectivul ofițer de legătură și pe care acel fost coleg de Gândul mi le-a reprodus zâmbind.

În urmă cu doi ani, un general din SRI mi-a confirmat, atunci când, în clipa în care am făcut cunoștință i-am spus că am avut un incident cu SRI, pe când lucram la Gândul. El, în loc să nege mi-a răspuns: Da. Asta a fost în urmă cu ceva vreme, dar din ce știu eu, ofițerul respectiv nu mai lucrează în sistem.

Concluzia mea, după ce am trecut prin experiența asta, este că atâta timp cât un serviciu secret își respectă misiunea fundamentală de a sluji interesului național, nu intereselor unor persoane, grupuri de interese (politice, economice sau sociale), e corect să încerce să afle informații despre abuzurile, presiunile și manipulările la care sunt supuși jurnaliștii și  textele lor, fie din partea patronilor, a șefilor de trusturi sau a redactorilor șefi și să le demaște. Acum vorbesc din experiența personală. Când, la prima noastră întâlnire, ofițerul de legătură care m-a racolat și mi-a explicat că e patriotic să spui atunci când există cenzură editorială, sau perversiuni editoriale într-o redacție, eu încă nu trăisem cenzura pe pielea mea. Însă în intervalul 2012-2013 am simțit-o din plin. Nu știu dacă prin racolarea mea s-a urmărit binele public sau altceva, ori un mix între cele două. Pur și simplu nu știu. Și încă ceva: faptul că am putut publica, fie și pe un blog, acest story în aceasta seara, arată că România e o democrație, chiar dacă una plină de defecte.

Tot ca o concluzie, nu înseamnă însă că eu consider vreun merit la jurnaliști (cunosc), atunci când preiau dosare beton, servite în brațe, pe care le publică și devin eroi. Cred că acele dosare, atunci când sunt servite, trebuie cântărite just și dacă sunt de interes public și adevărate trebuie publicate, însă fără laurii pe care-i aduce dreptul de autor. Fiindcă nu sunt poveștile lor. Eu, în nici una din investigațiile mele, unele strălucite, altele mai puțin, n-am lucrat cu vreun dosar servit. Și nici nu am turnat. Nici măcar pe cei care o meritau. Dar am semnat.

Ca autor, nu ca să torn

Daniel Befu

Preluare Investigatii Cenzurate

Post-ul Am ochi albaștri (Cum m-a racolat SRI. Povestea mea completă) apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Împiegatul Macarie Moldovan, fratele baronului pesedist Emil Radu Moldovan, actualul director al CFR, pregăteşte licitaţii de 386 de milioane de lei în infrastructura CFR. Acest lucru vine în urma unor licitaţii reluate şi răsreluate de către CFR prin care au încercat să concesioneze anumite trasee, printre care şi cele din judeţele Cluj şi Bistriţa. Rezultatele sunt necunoscute publicului, mai ales că pe site-ul CFR nu s-a postat şi rezultatul unei licitaţii anunţate.

Macarie Moldovan a ajuns şef la CFR pe pila fratelui său, preşedintelui Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud Emil Radu Moldovan. Acest lucru este ştiut. Însă faptul că nu a reuşit să redreseze financiar o companie care se îndreaptă vertiginos spre faliment este un fapt mai puţin ştiut. În schimb, acesta anunţă tot felul de investiţii care par să deservească mai mult clientela politică decât interesul populaţiei. Astfel, două dintre licitaţiile mari ale CFR merg la Craiova, în fieful PSD al primarului Lia Olguţa Vasilescu.

Porţiunea de cale ferată dintre Ilva Mică şi Rodna Veche a fost scos a treia oară la licitaţie de oficialii CFR, anunţam nu de mult. Faptul că această companie este condusă de un fost împiegat, Macarie Alexandru Moldovan, fratele baronului PSD Emil Radu Moldovan, nu mai miră pe nimeni. Însă acest lucru se vede în felul în care se desfăşoară activităţile la companie: licitaţii la care nu participă nimeni şi trebuie să se organizeze a treia oară. Cu o conducere pusă pe pile se pare că CFR se îndreaptă spre colaps financiar.

CFR nu reuşeşte să găsească companii care să îi facă munca. Şi cum ei sunt suficient de incompetenţi încât să nu reuşească să o facă de unii singuri, având în vedere managementul defectuos al lui Macarie Alexandru Moldovan, se pare că această companie de stat va urma traseul CFR Marfă şi se îndreaptă spre o privatizare. Să nu spuneţi că nu v-am spus-o. Faptul că la şefia CFR, una dintre cele mai valoroase companii care au rămas în portofoliul statului, s-a pus un conducător pus pe o pilă politică spune multe despre intenţiile statului de a dezvolta afaceri de succes. Şi când acel conducător e un fost împiegat vă daţi seama că lucrurile nu pot merge strună.

Astfel, CFR a scos la concurs pentru a treia oară traseul Ilva Mică – Rodna Veche la licitaţie. Pentru că primele două dăţi nu a avut niciun succes. Şi împiegatul Macarie Alexandru Moldovan, fratele preşedintelui CJ Bistriţa-Năsăud Emil Radu Moldovan, se laudă în ”presa apropiată” baronului că a scos acest traseu la licitaţie. Fără să spună că a mai fost scos de două ori în această procedură. Vă putem arăta anunţurile postate pe site-ul CFR:

“Durata de valabilitate a contractului de închiriere este de 4 ani, iar criteriul de atribuire va fi preţul cel mai mare. Termenul limită pentru depunerea ofertelor este 21.07.2014, ora 09.00, deschiderea acestora urmând să aibă loc în aceeaşi zi la ora 10.00, la sediul Bursei Române de Mărfuri şi pot participa persoane juridice române care au calitatea de operatori licenţiaţi de transport feroviar, conform condiţiilor menţionate în documentaţie”, arată primul anunţ postat pe site-ul CFR.

“Compania Naţională de Căi Ferate “CFR” SA organizează marţi19 august 2014, la Bursa Română de Mărfuri (BRM), licitaţie publică cu strigare pentru închirierea a 1.016,2 km de cale ferată (29 secţii CF), care aparţin infrastructurii feroviare neinteroperabile”, arată cel de-al doilea anunţ.

Doi noi directori au apărut la CFR după numirea împiegatului Macarie Alexandru Moldovan, fratele baronului Emil Radu Moldovan, la conducerea interimară a companiei. Este vorba despre Petru Cesa, director tehnic şi Ioan Vasile Tarniţa, director patrimoniu. Ultimul a fost un împiegat, precum actualul director al CFR. Se pare că la compania de stat poţi ajunge în conducere doar dacă ţi-ai trecut această titulatură în CV.

Împiegaţi în 2009, directori în 2013

Marea gară Bistriţa, acest nod al circulaţiei feroviare din România, a dat trei directori în cadrul CFR. Dacă pe primul şi cel mai important, Alexandru Macarie Moldovan, îl cunoaştem pentru faptul că toată viaţa lui a stat în spatele fratelui, baronul Emil Radu Moldovan, pe ceilalţi doi nu îi ştim decât prin prisma relaţiilor cu acesta. Noul director interimar, împiegatul Moldovan, şi-a găsit doi acoliţi pentru a-l susţine în şefia companiei. Alexandru Macarie Moldovan şi Ioan Vasile Tarniţa erau în 2009 împiegaţi de mişcare, iar acum conduc una dintre cele mai importante companii de stat din România. Tot atunci, Petru Cesa era şeful gării Bistriţa. De atunci a urmat promovarea lor pe criterii mai mult sau mai puţin transparente. Cesa a devenit şef divizie trafic, iar ceilalţi doi şefi de diferite servicii în cadrul regionalei Cluj. Toţi trei, Moldovan, Cesa şi Tarniţa, au devenit director la companie în cursul anului 2013.

Petru Cesa este membru în Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA) a societăţii Electrificare CFR SA. Declaraţiile de avere ale lui Cesa şi Tarniţa lipsesc cu desăvârşire. Oare nu şi le-au depus? Spre comparaţie, se găsesc declaraţie de avere de la cel mai mic şef din cadrul regionalelor.

“Zilele acestea expiră Contractul Colectiv de Muncă la CFR SA. Salariile angajaţilor pe funcţii de execuţie, care lucrează în siguranţa circulaţiei, încep de la 1.000 de lei şi merg până la 1.560 lei. La acestea se adaugă şi sporuri, dar acestea se pierd prin taxe, aşa că net rămâi cu salariul de baza. La CFR sunt mult prea multe funcţii de şefi, ale căror salarii încep de pe la 2.200 şi ajung la peste 5.000 de lei un director. Începând din 2009 s-au pierdut o parte din drepturile salariale la CFR. La aşa zisele negocieri de zilele acestea, administraţia, prin probabil acest Moldovan, a propus o primă brută de 400 lei, cu condiţia să se semneze până în 15 aprilie, cu renunţarea la orice pretenţie de creştere salarială. Curată bătaie de joc. Acest lucru va duce la declanşarea unui conflict de munca”, a declarat o sursă apropiată situaţiei. În timp ce angajaţilor li se oferă 400 de lei primă, directorii se îmbogăţesc. Este şi cazul familiei Moldovan, care niciodată nu a avut probleme de avere.

Tronsoanele licitate

Asistenţă Tehnică din partea Proiectantului pentru Proiectul „Reabilitarea liniei de cale ferată Braşov – Simeria, componentă a Coridorului Pan European IV, pentru a asigura circulaţia trenurilor cu o viteza de 160 km/h, tronsonul COŞLARIU-SIGHISOARA LOT 1 5,177,700

Asisteţă Tehnică din partea Proiectantului pentru Proiectul „Reabilitarea liniei de cale ferată Braşov – Simeria, componentă a Coridorului Pan European IV, pentru a asigura circulaţia trenurilor cu o viteza de 160 km/h, tronsonul COŞLARIU-SIMERIA LOT 1

5.177.700

Consultanţă în domeniul managementului execuţiei şi pentru verificarea execuţiei lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferentă obiectivului “Lucrări de reabilitare poduri şi podeţe şi tuneluri de cale ferată SRCF Craiova (3 loturi)” 1.624.420

Consultanţă în domeniul managementului execuţiei şi pentru verificarea execuţiei lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferentă obiectivului “Lucrări de reabilitare poduri şi podeţe şi tuneluri de cale ferată SRCF Galaţi (4 loturi)”   2.822.070

“Lucrări de reabilitare poduri şi podeţe şi tuneluri de cale ferată SRCF Craiova (3 loturi)” 75.317.160

“Lucrări de reabilitare poduri, podeţe şi tuneluri de cale ferată SRCF Galaţi(4 loturi)”

Lot 1-23.159.830

Lot 2-24.091.700

Lot 3-31.110.240

Lot 4-52.138.830

Lucrări de proiectare şi execuţie aferente obiectivului: Modernizarea trecerilor la nivel cu calea ferată: S.C.R.E.Î.R. CF Braşov şi S.C.R.E.Î.R. CF Cluj (lot 1) 22,212,001

Lucrări de proiectare şi execuţie aferente obiectivului: Modernizarea trecerilor la nivel cu calea ferată: S.C.R.E.Î.R. CF Craiova şi S.C.R.E.Î.R. CF Timişoara (lot 2) 27,287,373

Lucrări de proiectare şi execuţie aferente obiectivului: Modernizarea trecerilor la nivel cu calea ferată: S.C.R.E.Î.R. CF Iaşi şi S.C.R.E.Î.R. CF Galaţi (lot 3) 20,349,488

Lucrări de proiectare şi execuţie aferente obiectivului: Modernizarea trecerilor la nivel cu calea ferată: S.C.R.E.Î.R. CF Bucureşti şi S.C.R.E.Î.R. CF Constanţa (lot 4) 11,586,569

Post-ul Împiegatul Macarie Moldovan se pregăteşte de licitaţii de 400 de milioane de lei apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

În 2006-2007, când au avut loc sub coordonarea lui „Victor” săpăturile de la Jucu în vederea ridicării complexului Nokia, săpături finanţate prin UBB, decan al Facultăţii de Istorie şi Filosofie era Toader Nicoară, preşedintele comisiei de concurs care l-a ridicat pe Alexandru Diaconescu la rangul de profesor universitar. Sume importante de bani au fost sustrase prin plăţi fictive prin caseria universităţii.

În 2008-2009, profesorul Ioan Piso a câştigat o serie de proiecte a căror finanţare, numai la nivel de aparatură (circa 180,000 Euro), se ridică la valoarea – dată eminamente pe (pseudo-) salarii – a săpăturilor de la Jucu. Sub patronajul aceluiaşi Toader Nicoară, ajuns – vremelnic – prorector sub Andrei Marga, şi în timpul primului mandat de decan al lui Ovidiu Ghitta, poate principalul susţinător din UBB la ora actuală al lui Alexandru Diaconescu, aparatura s-a „scurs” către Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei condus de Viorica Crişan şi apoi Carmen Ciongradi. Cea din urmă s-a jurat că nu ştie nimic despre aceasta şi că nu are nimic din patrimoniul UBB-ului. Din păcate pentru dânsă Facebook-ul nu prea minte. Câteva poze cu supuşii doamnei director chefuind pe maşina universităţii (CJ 40 BEX) în această vara valorează cât o mie de cuvinte şi sentinţe. În traducere liberă, cu binecuvântarea vechii şi noii conduceri a Facultăţi de Istorie şi Filosofie, falimentarul Muzeu Naţional de Istorie a Transilvaniei are tot arsenalul ca să elimine din proiecte de cercetare, restaurare şi valorificare universitatea clujeană.

Dacă ar fi să căutăm alte legături nu am putea trece cu vederea prezenţa sătmăreanului Cristian Matos, binecunoscut presei şi – totuşi prea puţin – justiţei. El este atât artizanul faimoasei teze într-un exemplar a lui „Victor”, cât şi al operaţiunii Jucu, şi nu în ultimul rând un vaşnic căutor cu puternic iz de DNA în apele tulburi dorite de Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei de la Carpaţi şi până la Tisa. Ar mai merita poate spus că şi Ovidiu Ghitta este din Satu Mare şi complet nestrăin de Cristian Matos. Iar Satu Mare a fost un „depozit” predilect până în 1989 pentru viitoare cadre didactice mai speciale ale Facultăţii de Istorie şi Filosofie, cum ar fi nu doar Ovidiu Ghitta, ci şi Toader Nicoară. Ne vom mai interesa. Poate ar trebui să o facă şi alţii. Prima dată poate chiar oficialii universităţii.

Gazeta v-a spus cum MNIT fură de la UBB

Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei (MNIT) intra la începutul anului în al şaselea an de când este închis şi problemele nu contenesc să apară. Atunci scriam un articol care a stârnit prea puține reacții, dar acum venim cu dovezi suplimentare. Poza cu Volkswagenul din patrimoniul UBB apare acum la săpăturile MNIT. Așa că vă redăm fragmente din materialul inițial: În posesia ziarului Gazeta de Cluj intrau la acea vreme nişte documente care susţin că 58 de obiecte de patrimoniu ale UBB ar fi folosite de MNIT fără drept. Oficialii MNIT ar fi participat la anumite proceduri cu obiectele UBB, conform aceloraşi surse. Valoarea celor 58 de obiecte dispărute este de 650.000 de lei. Culmea este că UBB poate pierde o bătălie în faţa concurenţei de la MNIT pe baza acelor aparate. Reprezentanţii MNIT neagă, însă scandalul este pe cale să izbucnească.

58 de obiecte de patrimoniu de la Centrul de Studii Romane din UBB au dispărut. Nu mai sunt la UBB şi sursele noastre le indică ca fiind “sustrase” de MNIT. Printre aceste obiecte un Volkswagen Transporter cu numărul CJ-40-BEX, pe care de altfel îl puteți vedea în poza alăturată, un magnetometru de 135.000 de lei, un senzor de cesiu şi un magnetometru de 59.000 de lei, un dispozitiv Terrasirch Sir 3.000 GPR Data Acquisition de 112.525 lei, dar şi alte numeroase obiecte printre care laptopuri, videoproiectoare, aparate foto ş.a.m.d. Toate aparatele ar fi în patrimonial UBB, dar date dispărute. Sursele susţin că aparatele ar fi la UBB.

”Săpături cu logistica muzeului”

“Da’ de unde, nici vorba? Nu avem nimic de la UBB. Nu folosim. Noi avem maşinile noastre, ale muzeului. Eu habar nu am. Dacă în inventarul nostru nu sunt. Eu nu ştiu, că eu nu le-am folosit. Nu am de unde să ştiu. Ce licitaţii? (n.r. întrebată dacă a participat la licitaţii cu acele obiecte de patrimoniu) Am avut săpături, dar alea au fost făcute cu logistica muzeului. Nu au fost oamenii transportaţi la săpături cu acel Volkswagen Transporter”, a declarat Carmen Ciongradi, directoarea MNIT.

Un muzeu terfelit

Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei (MNIT), unul dintre cele mai importante instituţii de cultură dintre Bucureşti şi Budapesta, este închis de aproape şase ani de zile. Viitorul nu sună bine pentru această instituţie, deşi ministrul Culturii, Kelemen Hunor, cel în subordinea căruia se află MNIT, recunoaşte că miracolele nu se pot face. Dacă ar fi să luăm logic, clădirea în care se află muzeul aparţine Universităţii Babeş-Bolyai (UBB), iar la felul cum au decurs de-a lungul timpului relaţiile dintre MNIT şi UBB există oricând şansa ca contractul să fie reziliat. Aşa cum Carmen Ciongradi, directorul MNIT, şi Viorica Crişan, directorul adjunct, au fost cât pe-aci să o facă şi în trecut.

Post-ul Addenda pentru Alexandru „Victor” Diaconescu apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Săptămâna trecută, mai mulți copii de la Grădinița Degețica de pe strada Venus, au fost diagnosticați cu infecție cu bacteria Salmonella. Singurul aliment pe care toți copiii din aceeași grupă l-au mâncat este un tort achiziționat de la Castelul Piticilor. Direcția de Sănătate Publică a efectuat controale atât la grădiniță, cât și la laboratorul de cofetărie, dar probele pentru analiză nu mai erau disponibile.

Cazul de infecție cu bacteria Salmonella de la Grădinița Degețica a fost semnalat de părinți. Aceștia au devenit îngrijorați când, la sfârșitul săptămânii, copiii lor au început să vomite și să acuze dureri abdominale, iar o parte din aceștia au fost internați până la urmă, din cauza deshidratării produse de boală.

Luni dimineața, de la grădiniță lipseau 10 copii. Majoritatea au fost ulterior diagnosticați cu salmoneloză, iar părinții au aflat abia atunci că vineri copiii au mâncat tort la sărbătorirea zilei de naștere a unei colege. ”Noi am decis să nu se aducă mâncare din afară, pentru că e greu să anunți toți părinții, și nu poți să dai unui copil ceva la care nu știi dacă e alergic”, spune un părinte.

Deși regula asupra căreia au convenit toți părinții din grupă era că nu se va servi mâncare din afara grădiniței, aceștia nu au fost informați de personalul unității de învățământ de faptul că s-a servit tort adus de un părinte, și au aflat de la copii.

Resturile au dispărut

Asistenta medicală a grădiniței a fost sesizată luni în legătură cu absența copiilor pe motiv de boală, dar abia marți i-a sunat pe părinți pentru a afla despre ce este vorba, când era deja prea târziu să fie trimisă vreo probă la laborator, toate resturile fiind aruncate de personalul grădiniței. Părinții arată, de altfel, că aceeași asistentă primește la grădiniță copiii bolnavi fără a verifica starea lor de sănătate și fără a-i anunța pe ceilalți părinți.

”Nu am știut ce au mâncat copiii. Sâmbătă seara băiețelul a început să vomite, avea diaree, febră mare, iar luni dimineața l-am dus la spital, pentru că era foarte deshidratat. I s-au făcut  analize de scaun și sânge. La spital, m-am întâlnit cu o altă mămică a unui copil din aceeași grupă, și acesta avea aceleași simptome. Abia după trei zile, când au venit rezultatele analizelor, am aflat că este vorba despre salmonella”, povestește mama unuia din copiii infectați.

Copii au fost trimiși atunci de la Spitalul de Pediatrie I la Clinica de Boli Infecțioase, așa cum impune procedura în cazul în care este depistată bacteria Salmonella. O parte din copii au fost tratați acasă, pentru că nu a fost necesară internarea, iar ceilalți au fost externați până la sfârșitul săptămânii. S-a recomandat familiilor copiilor ca toți membrii să facă analize, pentru a se asigura că părinții sau frații acestora nu au fost, la rândul lor, infectați.

Enterocolita care era Salmonella

Atunci când au sunat luni la grădiniță pentru a anunța că sunt bolnavi copiii, toți părinții au primit același răspuns: că numai copilul lor este bolnav, și că probabil au mâncat ceva ce nu le-a picat bine. ”Dar au fost mai mulți copii cu aceleași simptome. Le-am spus că noi nu mâncam toate familiile la aceeași masă. Apoi au schimbat placa, au spus că au fost cazuri de enterocolită și la alte grupe, și că de asta este vorba. Au vrut să mușamalizeze totul, proba putea fi dusă la analize, dar au aruncat tot”, spune o mămică.

Educatoarea copiilor a fost singura care a sunat luni, la aflarea veștii, să se intereseze cum se simt copiii. Tot ea a anunțat asistenta grădiniței de simptomele de care se plângeau părinții.

Părinții au depus plângeri la Direcția Sanitar Veterinară și la Direcția de Sănătate Publică, iar cei din urmă au trimis un control atât la laboratorul de cofetărie de la Castelul Piticilor, de unde a fost cumpărat tortul, cât și la grădinița Degețica de pe strada Venus.

Contactată de Gazeta de Cluj, șefa de la cofetăria Castelul Piticilor a confirmat inspecția Direcției de Sănătate Publică. ”Nouă ne-au spus că salmonella e din ouă, și e foarte puțin probabil să fie de la noi, pentru că în rețetă folosim ouă numai la blatul de tort, care e copt în cuptor. Crema e din frișcă, ciocolată, nu avea cum să fie Salmonella în produsul nostru”, spune aceasta.

Două din 16, cu ghinion

Potrivit celor de la Castelul Piticilor, dacă ar fi fost sesizați din timp, puteau să pună la dispoziție sau să trimită la laborator o probă din tortul preparat pentru ziua fetiței de la Degețica. ”Eu m-am speriat când am auzit, nu am mai păţit niciodată aşa ceva de şapte ani, de când avem cofetăria. Am mai discutat cu cineva de la grădiniţă, m-a sunat şi părintele în legătură cu certificatul de calitate. Nu știu ce să le spun, dacă mi-ar fi spus a doua zi, aș fi trimis proba la control. Fiecare unitate, atât grădinițele, cât și noi, are obligația de a păstra timp de 48 de ore probe din orice produs. La controlul Sanepidului, le-am prezentat reţetele, ce conţine produsul, şi au constatat că nu avea cum să fie din produsul respectiv.

Noi nu facem un tortuleț în formă, cum se face acasă. Noi facem cel puțin 6-8 kilograme într-o ramă. În data respectivă am avut 16 kilograme de tort umplut din același lot, dacă erau probleme, aveam reclamații și din altă parte. Nu a sesizat nimeni nicio problemă. Eu am rămas foarte șocată”, a declarat şefa de la Castelul Piticilor.

Mama fetiţei care a cumpărat tortul spune însă că acesta a fost preparat pe loc. „Mi l-au făcut în 10 minute, am așteptat unde era recepția, şi mi l-a preparat pe loc. Mai ales că e un mousse de ciocolată, cred că a trebuit numai să bată frişca. Și fetița mea s-a îmbolnăvit. Cinci copii au fost internați cu salmoneloză, încă vreo trei au rămas acasă pentru că nu s-au deshidratat.

Luni am anunțat educatoarele că nu venim, marți nu știam încă diagnosticul, fetiţa se simțea rău, abia după aceea au debutat simptomele. Am depus şi noi plângere la DSP, e singurul lucru consumat la comun numai din grupa aceasta. Instrumentele cu care au mâncat, farfuriile, nu pot fi contaminate, pentru că sunt de unică folosinţă, noi le-am cumpărat. Consider că grădinița poate fi absolvită de orice vină, şi strict laboratorul este de vină. Frișca lichidă poate fi contaminată cu salmonella”, spune mama fetiţei de la Degeţica.

Nicio „suspiciune” la grădiniţă

Regulamentul grădiniţei spune că este obligaţia cadrului medical să verifice cazurile de copii bolnavi şi, chiar dacă era numai toxiinfecţie alimentară, fiind vorba despre atât de mulţi copii, trebuia anunţat la DSP. Reprezentanţii direcţiei au confirmat că au trimis un control la cele două locaţii, în urma sesizărilor depuse de părinţii a doi copii.

O adresă a Inspectoratului Şcolar Judeţean, remisă Gazetei de Cluj la solicitarea noastră, arată că DSP-ul nu a găsit nicio vină nici la grădiniţă. „Suspiciunile de toxiinfecţie nu se confirmă. Astăzi, 3 octomrbie 2014, la sesizarea unui părinte, o echipă a DSP a desfăşurat o anchetă în unitate, iar raportul acesteia, înmânat doamnei director, arată că „s-a identificat virusul salmonella în unitate şi nu există motive de suspiciune că ar fi p cauză din colectivitate”.

D-na director a grădiniţei Degeţica informează că, într-adevăr copiii au mâncat tort, vineri, 26 septembrie 2014, adus de la cofetărie, cu certificatul şi toate actele însoţitoare necesare. Luni dimineaţa, 29 septembrie 2014, un număr de 10 copii au lipsit de la grădiniţă, unul dintre ei anunţând cp a avut duminică seara dureri abdominale. Cadrul medical responsabil de grădiniţă a luat legătura, în consecinţă, cu părinţii tuturor copiilor absenţi pentru a verifica motivul absenţei – doar 2 dintre ei au acuzat o stare de sănătate nefavorabilă fără să fie identificată o legătură care să trezească suspiciuni”, arată răspunsul semnat de inspectorul şcolar general Valentin Cuibus. Potrivit unor surse, s-a cerut, totuşi, ca toţi copiii din grupă să facă analize.

Salmonella poate contamina şi frişca

Bacteria Salmonella trăieşte în tractul intestinal al animalelor infectate şi la om şi poate contamina o varietate de alimente, cum ar fi carne, ouă, lapte, fructe de mare, legume, fructe.

Simptomele infecţiei cu Salmonella – salmoneloza – sunt, de obicei, gastro-intestinale: diaree (uneori cu sânge), febră, greaţă, vomă, crampe abdominale. Aceste simptome pot fi severe, în special la copiii mici, persoanele în vârstă şi persoanele cu sistemul imunitar slăbit. Simptomele pot să apară după 6 – 72 ore de la infectarea cu bacteria Salmonella şi durează în general până la o săptămână. Mai mult de 95 % din infecţiile cu bacteria Salmonella sunt transmise pe cale alimentară.

UPDATE

Rezultatele controlului DSP

Post-ul Copii infectați la Grădinița Degețica cu salmonella apărută din neant apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Consilierii locali Radu Moisin, Radu Constantea, ambii de la PDL și Ioan Bîldea, actualmente la PNL, au participat pe 2 octombrie la o recepție organizată pe TIMAF (Transilvania International Film Festival). Culmea este că acelaşi Consiliu Local Cluj-Napoca îi acordă bani din bugetul tuturor contribuabililor: 100.000 de lei. Cei trei ar putea fi susceptibili de trafic de influenţă. Ne întrebăm dacă nu cumva le-a stat în gât prăjitura mâncată din banii contribuabililor.

Vechiul cod penal prevedea o infracţiune intitulată „primirea de foloase necuvenite.” Acesta vorbea despre funcţionarii care primesc în urma unei decizii anumite foloase ca o recompensă. Pe de altă parte, noul Cod Penal rămâne cu infracţiunile de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă care vorbesc cam de aceeaşi chestiune. Rămâne şi darea şi luarea de mită, dar sperăm că nu poate fi cazul aici de acest lucru. Cei trei crai de la răsărit din Consiliul Local Cluj-Napoca reuşesc să participă la evenimente finanţate pe banii contribuabililor şi să nu le fie jenă deloc. Mai mult, Radu Constantea este atât de nesimţit încât nu vrea să recunoască că la acest eveniment nu au fost invitaţi toţi clujenii.

Radu Moisin nu este la prima acuzaţie de eludare a legii. El a mai apărut şi în dosarul Fany, unde primea informaţii confidenţiale. Şi atunci a scăpat, însă ne gândim câte vieţi mai are Radu Moisin. Moisin spune că nu a votat bugetul local, dar asupra lui oricum planează chestiuni de suspiciune. Chiar colegul cu care a fost la recepţia TIMAF, Ioan Bîldea, a spus că Radu Moisin are o problemă de incompatibilitate şi de aceea nu a votat bugetul. Radu Moisin poate nu a votat bugetul ca să poată participa la astfel de „mese” şi „chermeze” gratuite.

Ioan Bîldea este cel mai petrecăreţ consilier local. Liberalul a recunoscut că a gustat din prăjiturile oferite de TIMAF. Cu toate că el a votat „pentru” acordarea sumei de 100.000 de lei către TIMAF, Bîldea spune că nu se simte că a încălcat legea. Mai mult, el le poate spune tuturor clujenilor ce gust a avut prăjitura. Dar de ce nu a împărţit prăjitura de la bun început cu toţi clujenii?

Culmea este că alături de Bîldea s-a alăturat petrecerii şi alţi liberali printre care Sabin Sărmaş, Paul Mădaş, Iulia Luca, Iulia Sasu şi Virginia Ioana Scrob. Primii doi au primit invitaţie în nume propriu. Coincidenţă sau nu pentru faptul că liberalii i-au sprijinit pe cei de la Timaf atât în CL, cât şi în CJ?

TIMAF a anunţat un concert fără contract

TIMAF a anunţat pe 31 octombrie concertul James Blunt cu toate că nu au un contract cu  Sala Polivalentă din Cluj-Napoca. Informaţia a fost confirmată de noul şef al Sălii Polivalente, Constantin Răduţă, care a spus că l-a chemat pe Bogdan Buta, şeful de la Timaf, să vorbească despre contract.

Alte afaceri ale lui Buta: gratuite pe bani

Coincidenţă sau nu, Bogdan Buta este implicat şi în alte afaceri cu Primăria Cluj-Napoca. El a fost şef la Omnipass, din postura în care oferea studenţilor gratuitate pe mijloacele de transport în comun. Studcard s-a unit cu Omnipass pentru a monopoliza această piaţă. Culmea sau nu, Ioan Bîldea este unul dintre cei care se opune gratuităţii pe transportul în comun doar pe anumite tipuri de carduri studenţeşti de genul Omnipass/Studcard. Liberalul nu a vrut să explice dacă va mai primi o nouă prăjitură dacă nu va reuşi să îi ia „cea” mai importantă jucărie lui Bogdan Buta, gratuitatea pe care o acordă studenţilor. Cu toate că Buta oferea Omnipas gratuit în primă instanţă, a cerut apoi 25 de lei pe carduri în plin an universitar. Nici un consilier local nu s-a împotrivit atunci. Nici Constantea şi nici Moisin.

Banii populaţiei municipiului Cluj-Napoca

“Nu cred că se poate considera trafic de influenţă. Am primit o invitaţie şi am considerat că e normal să particip. Din păcate nu am ajuns la timp. Nu cred că se poate considera folos necuvenit. Nu am mâncat că era târziu şi am venit de la sală. Nu ştiu dacă ar fi încăput toţi clujenii în Euphoria Music Hall”, a declarat Radu Constantea.

Box 1 Cumpărarea de influenţă

(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2).

(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Traficul de influenţă

(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-291

Post-ul Moisin, Constantea și Bîldea ar putea fi suspectați de trafic de influență apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Contrar principiului ”prinzi mai multe muște cu miere decât cu oțet”, Autotransilvania, reprezentanța clujeană a Automobile Bavaria, alungă clienți pe bandă rulantă. Dacă avem în vedere faptul că automobilele cumpărate de aceștia se ridică la ordinul zecilor de mii de euro, atitudinea de care este acuzată managerul Roxana Groza îi costă cam scump pe cei de la BMW România.

Mai mulți clienți al showroom-ului și service-ului BMW de la Cluj ne-au spus că nu vor mai călca pe acolo niciodată, din cauza serviciilor care nu se ridică la nivelul brandului. ”Autotransilvania în sine nu are probleme, Roxana Groza este problema acestei firme. Are probleme cu foarte multe persoane și afaceri din Cluj, comportamentul său este sub orice critică. Tratează persoanele care merg la Autotransilvania ca și cum ar dori să îi facă să renunțe la serviciile firmei, ca și cum cerșești niște servicii, e un tratament urât, flegmatic și jegos.

De exemplu, eu vreau să cumpăr o mașină aproape nouă, din parcul automobile Bavaria din București, și am dorit să discut cu ei. Deja am plătit avans și doream să cer niște amănunte. Mi-a spus să vin joi sau vineri, și când am ajuns acolo m-a întrebat ce caut în showroom. Am auzit și de alte cazuri similare, cum ar fi cel al unui mare om de afaceri din Baia Mare, care tot așa, a avut înainte BMW și a renunțat din cauza aceasta”, povestește sursa Gazeta de Cluj.

”E nevoie de o persoană care reprezintă sigla BMW”

Acesta povestește că și alți oameni de afaceri clujeni au dori să achiziționeze automobile marca BMW, dar au fost descurajați cin cauză că nu s-au putu înțelege cu Roxana Groza. ”Aceasta creează niște probleme, imaginea firmei este în mâinile ei, dacă nu respectă clienții și colaboratorii, dă un exemplu pentru toți colegii. Directorul de la București a fost sunat de mai multe ori în legătură cu problemele de la această reprezentanță, dar nimeni care să poată pune punctul pe i nu l-a informat despre această domnișoară, problema pleacă de la ea. Această tipă are probleme mari de comportament la funcția pe care o are în momentul de față, nu are nicio treabă cu postul de manager. Nici ca agent de vânzări nu avea veleitățile foarte dezvoltate, dar marca vorbește de la sine. Niciodată nu te simți confortabil când i te adresezi, încearcă mereu să te pună în inferioritate, nu are niciodată timp, face glumițe de prost gust. Trebuie schimbat urgent directorul pe Cluj ca să meargă afacerea bine, e nevoie de o persoană care reprezintă sigla BMW”, spune un client Autotransilvania.

Un alt om de afaceri, deținătorul a mai mule mașini BMW ne spune că a fost clientul acestei firme ani de zile dar ”m-au pierdut din cauza atitudinii ei, și prețurile enorm de mari la service, nu cred că sunt mulți care își permit să dea atâta”

”Nu o să mai apelez la ei niciodată”

Tot de service se plânge și un alt client contactat de Gazeta de Cluj. ”În urmă cu două luni am avut o mașină în service, adusă din Germania, care avea o defecțiune la motor. M-au ținut cinci săptămâni în service și la un moment dat, după teste și schimbări de piese, m-au anunțat că sunt în imposibilitatea de a repara mașina, și că vor trebui să deschidă un dosar la București, să ceară acolo informații.

Eu ca și client am stat fără mașină mai bine de o lună. Într-un final, după ce am achitat în avans aproape 20.000 de lei, încă tot aveam probleme cu mașina, așa că am mers la vecinii lor, de care sunt mulțumit și unde mi-am reparat mașina.

Ei ar trebui să pună mașină la dispoziție clienților, le oferă celor care au schimb de ulei, iar agenții de vânzări se plimbau cu mașinile de firmă, dar mie nu mi-au dat, deși am întrebat. Ca mecanic ai rolul de a repara nu de a schimba tot, au schimbat o mare parte din motor. La al doilea service mi s-a spus că nu trebuiau schimbate toate acele piese. Nu o să mai apelez la ei niciodată. Am cumpărat mașini de 60.000 euro, plus reviziile, pe care am dat de-a lungul timpului 10.000 de euro.

Gazeta de Cluj a scris în urmă cu doi ani despre un bistrițean care s-a lovit de atitudini similare la Autotransilvania. Acesta relata că s-a prezentat la service pentru un control de rutină, dar între timp s-a dus și la alt service pentru o constare, unde a găsit și alte probleme.

”Păcat de marcă”

”Am reclamat și celelalte defecte la Autotransilvania intrând într-un conflict verbal și am constatat că toate piesele au fost comandate: 12 la număr, dar nu mi-au fost comunicate inițial. Ei au încercat practic să fraudeze, să nu mi le monteze și să le vândă. Am rugat-o pe șefa de service să îmi facă o anchetă internă. Șefa de service, Roxana Groza, mi-a spus că mi-au prezentat inițial toate piesele. Autotransilvania Cluj este condusă de o persoană abjectă, care nu are ce căuta într-o poziţie în care intră in contact cu clienţii”, a spus acesta.

Contactat astăzi, bistrițeanul a spus că nu mai merge la Autotransilvania nici dacă primește o mașină cadou. În legătură cu Roxana Groza a spus că ”pentru mine nu există persoana aceasta, cu asemenea oameni nu mai vreau să am de a face. De atunci n-am mai fost pe acolo. Păcat de marcă.” Și acesta a vorbit despre o firmă din Bistrița care i s-a plâns de probleme repetate la service-ul societății.

De ani de zile, pe forumurile de specialitate, Autotransilvania Cluj-Napoca este ”rău famată” în rândul posesorilor de BMW. ”Am să reduc la câteva cuvinte descrierea acestui service din Cluj-Napoca “dealer autorizat BMW” …. Autotransilvania. Cuvântul care ar descrie cel mai bine acest service este “INCOMPETENȚI” … e plin de incompetenți care habar n-au meserie și habar n-au cu ce se mănâncă BMW, totuși sunt mândri și se cred super specialiști și deștepți”, scrie un forumist. Un altul întreabă ”Care îmi spune și mie în zona Clujului un service BMW exceptând AUTOTRANSILVANIA Că SUNT PENALI PENALI PENALI (nu mai am cuvinte )?”

” Este o campanie inițiată de un furnizor al nostru”

Contactată de Gazeta de Cluj, Roxana Groza a declarat că totul este o campanie împotriva sa, cu care a fost amenințată de un partener. ”Cine sunt cei care spun aceste lucruri? S-ar putea să avem de-a face cu clienți care au datorii față de această companie. Trebuie să verificați toate aceste lucruri.

Eu consider că nu ar trebui să interacționez foarte des cu clienții, fiecare departament are oameni care interacționează cu clienții. Cei care se exprimă în acest sens trebuie să ia în calcul că și la noi au ajuns plângeri în legătură cu serviciile lor.

Este o campanie inițiată de un furnizor al nostru, care are datorii din ianuarie, și chiar a început business-ul cu ajutorul nostru. Eu mă bazez doar pe o supoziție, dumneavoastră trebuie să verificați. Este o persoană care m-a amenințat cu aceste acțiuni. Probabil nu mă grăbesc să achiziționez ceva de la această companie”, a spus Roxana Groza.

Post-ul Managerul Roxana Groza, acuzată că bagă bețe-n roate clienților BMW apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Putini stiu ca proaspatul castigator al premiului Nobel, Stefan Hell, nascut la Arad, este membru de onoare al Academiei Romane. Reporterii Gazeta de Cluj au primit confirmarea acestei informatii chiar de la fostul presedinte al Academiei Romane, Ionel Haiduc, care era la o conferinta si a spus ca va da mai multe declaratii pe aceasta tema mai spre seara.

Daca vreti sa cititi cum a intrat Stefan Hall in Academia Romana: Stefan Hall Academia Romana.

Premiul Nobel pentru chimie pe 2014 a fost atribuit cercetătorilor Eric Betzig, Stefan W. Hell şi William E. Moerner, a anunţat, miercuri, Comitetul Nobel din cadrul Academiei regale de ştiinţe din Suedia, potrivit site-ului oficial al acestor distincţii prestigioase.

Post-ul EXCLUSIV Premiantul Nobel pentru Chimie, romanul Stefan Hell, membru de onoare al Academiei Romane apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Parcul Iuliu Hatieganu a fost inaugurat pe 9 octombrie, la doua saptamani dupa semnarea receptiei. Prorectorul UBB Dan Lazar a fost managerul proiectului de 25 de milioane de lei si cel care s-a ocupat de buna desfasurare a lucrarilor.Parcul Iuliu Hatieganu ar putea fi comparat cu varianta clujeana a celebrului parc londonez Hyde Park, pastrand proportiile.

UBB nu va mai putea accesa in 2014-2020 proiecte pe fonduri europene prin axa Programului Operational Regional(POR), precum  a fost acesta, iar prefectul Gheorghe Vuscan i-a asigurat ca vor fi alte axe disponibile pentru mediul universitar. Primarul Emil Boc, prezent la eveniment fara sa asigure in niciun fel sprijinul acestui proiect, a vorbit despre axa Parcul Central-Cluj Arena-Sala Sporturilor-Parcul Iuliu Hatieganu. Cu toate acestea, Boc nu a putut prezentat presei DATA cand va semna receptia la Sala Polivalenta din Cluj-Napoca, investie derulata de investia care o patroneaza, Primaria municipiului Cluj-Napoca. Mai mult, Boc s-a enervat la intrebarile ziaristilor de la Gazeta de Cluj motivand ca “si-a terminat conferinta de presa”. Doar Sala Sporturilor nu a fost realizata din fonduri europene, ci doar pe banii contribuabilor romani si a fost anulata licitatia o data din cauza incompetentei lui Emil Boc si a subordonatilor acestora. Si lucrarile au durat patru ani, nu opt luni precum lucrarile la Parcul Iuliu Hatieganu. Nu intelegem rostul lui Emil Boc la un eveniment de la care nu a invatat nimic: nici transparenta, nici eficienta. 

Un lucru inedit este ca orice clujean poate folosi terenurile de fotbal si nu numai din Parcul Iuliu Hatieganu. Daca rezerva din timp orice clujean poate folosi un teren de fotbal de 4 milioane de lei fara niciun cost suplimentar. De asemenea, terenurile de handbal, de volei si de baschet pot fi inchiriate in mod gratuit. Desigur, daca terenurile nu sunt ocupate de cursuri.

Redam in continuare comunicatul UBB in ceea ce priveste Parcul Iuliu Hatieganu:

Universitatea Babeș-Bolyai, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, strada M. Kogălniceanu nr.1, a inaugurat în data de 9 octombrie 2014 Parcul Sportiv “Iuliu Hatieganu”. Cu această ocazie a avut loc și sesiunea de informare privind finalizarea proiectului „Reabilitare Campus – Facultatea de educație fizică și sport din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca”.

Lucrările de reabilitare ale Parcului Sportiv Iuliu Hațieganu, începute în luna februarie 2014 au fost finalizate, fiind îndeplinite următoarele obiective principale:

-          Extinderea spațiilor de învățământ din clădirea Facultății de Educație Fizică și Sport, fiind disponibile înca 390 de locuri pentru studenți în cele 13 săli de curs nou create;

-          Reabilitarea rețelelor de apă, canalizare și hidranți din incinta parcului;

-          Cinci terenuri de sport (fotbal, baschet, multifunționale), cu o suprafață totală de 9.065 metri au fost reabilitate și modernizate; împrejmuite și dotate cu echipament specific. Terenul de fotbal a fost prevăzut cu instalație de nocturna, tribuna pentru spectatori și tabela de marcaj;

-          Reabilitarea căilor de acces, alei și rigole;

-          Refacerea sistemului de iluminat exterior și a infrastructurii electrice subterane.

Proiectul a fost finanţat prin Programul Operaţional Regional (POR) 2007-2013, Axa prioritară 3 – „Îmbunătăţirea infrastructurii sociale”, Domeniul major de intervenţie 3.4 – „Reabilitarea / modernizarea / dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaționale preuniversitare, universitare și a infrastructurii pentru formare profesională continuă”. Autoritatea de Management pentru POR este Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice iar Organismul intermediar este Agenţia pentru Dezvoltare Regională. Valoarea totală a proiectului este de 25.395.456,17 Lei, din care contribuția Beneficiarului de 1.506.626,35 Lei.

Post-ul Parcul Iuliu Hatieganu, Hyde Park de Cluj, restaurat din fonduri europene apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Un dosar de corupție de mari proporții, în care apar nume grele ale Sucevei -  Bogdan Bărbuță, judecător, procurorul Dumitru Dîmbu, primarul Aurel Olărean, milionarul Gavril Constantin Babiuc, judecătoarea Daniela Mariana Prandea,va fi judecat de Curtea de Apel Cluj. Judecătorul Bogdan Bărbuţă, procurorul Dumitru Dîmbu şi omul de afaceri Costel Babiuc sunt judecați, alături de alte persoane,  pentru că l-au terorizat pe omul de afaceri Arcadei Plămadă pentru a ceda o clădire din centrul Rădăuţiului și pentru că, prin 69 de hotărâri judecătorești, au pus mâna, în mod ilegal, pe 42 hectare de teren.

Rechizitoriul

Potrivit DNA, ”judecătorului Bărbuţă Bogdan-Ilarion Costică, care a avut rolul de a da o aparenţă de legalitate şi de a-l sprijini pe Babiuc Constantin Gavril, om de afaceri,  în obţinerea unor surse ilicite de venituri în urma tranzacţiilor imobiliare ilegale de amploare demarate de acesta, precum şi participaţia penală a procurorului şef de secţie Dumitru Dîmbu, care a avut rolul de a asigura protecţia pe mai departe a lui Babiuc Constantin Gavril, în cazul unor eventuale anchete desfăşurate de organele statului cu privire la modul în care a obţinut aceste venituri. Ambii magistraţi şi-au pus în valoare, de-a lungul acestei perioade, atât prerogativele funcţiei lor, cât şi relaţiile profesionale şi interumane, fiind motivaţi de dorinţa participării într-un fel sau altul, la beneficiile obţinute ilegal de către inculpatul Babiuc Constantin Gavril, prin protejarea surselor ilegale de venit şi a situaţiei infracţionale existente”, se arată într-un comunicat al DNA.

Din probatoriu a rezultat că, în mod individual şi ori de câte ori se ivea ocazia, cei doi ar fi săvârşit infracţiuni de corupţie sau infracţiuni în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu în raport cu justiţiabilii, motivaţi într-un final de obţinerea unor avantaje ilicite. Concret, ”în perioada martie – octombrie 2005, inculpatul Bărbuţă Bogdan-Ilarion-Costică, judecător în cadrul Judecătoriei Rădăuţi, a pronunţat, sprijinit de  Babiuc Constantin Gavril, un număr de 69 de hotărâri judecătoreşti, cu încălcarea dispoziţiilor legale şi atestarea unor fapte neconforme realităţii. Prin aceste hotărâri, lui Babiuc Constantin Gavril i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 41,59 ha, pe care omul de afaceri a înstrăinat-o ulterior, obţinând un profit de aproximativ 4.000.000 de lei. Suprafaţa respectivă era iniţial împărţită în parcele, terenurile fiind supuse regimului de publicitate reală imobiliară, respectiv, regimul de Carte funciară, situaţie specifică nordului Bucovinei”, se mai arată în comunicat.

69 de decizii judecătorești falsificate

Babiuc Constantin Gavril a întâmpinat greutăţi la dobândirea a 79 parcele, având o suprafaţă totală de 41,59 ha, al căror drept de proprietate nu putea fi transmis prin vânzare-cumpărare pe cale notarială, întrucât nu se dezbătuse succesiunea şi existau mai mulţi proprietari în co-indiviziune, iar succesorii nu îşi înscriseseră respectivul drept de proprietate în Cartea funciară. Pentru a rezolva situaţia, Babiuc Constantin Gavril a apelat la judecătorul Bărbuţă Bogdan-Ilarion-Costică, din cadrul Judecătoriei Rădăuţi, căruia i-a solicitat, iar acesta din urmă a acceptat să emită în datele de: 22.03.2005 – un număr de 21 de hotărâri judecătoreşti; 23.05.2005 – un număr de 25 hotărâri judecătoreşti; 30.09.2005 – un număr de 12 hotărâri judecătoreşti; 18.10.2005 – un număr de 11 hotărâri judecătoreşti.

Cele 69 de hotărâri judecătoreşti au fost emise de judecătorul Bogdan Bărbuţă cu nerespectarea mai multor dispoziţii legale, respectiv: nu a solicitat şi nu a depus diligenţe pentru a fi depus la dosar extrasul de Carte funciară şi planul de situaţie/identificare topocadastrală a suprafeţei de teren ce făcea obiectul actului de vânzare-cumpărare; nu a verificat dacă antecontractul de vânzare-cumpărare (convenţia) îndeplinea condiţiile de valabilitate prevăzute de Codul civil, respectiv, obiectul actului juridic civil să existe, să fie în circuitul civil; nu a verificat dacă vânzătorul era titularul dreptului de proprietate; a pronunţat hotărârile fără finalizarea procedurii partajului succesoral, în condiţiile în care, în titlul de proprietate, pe lângă vânzător, sunt trecute şi alte persoane; la emiterea hotărârilor au fost avute în vedere copii ale convenţiilor, un număr de şase nefiind semnate de către vânzător; într-unul dintre cazuri vânzătorul decedase cu 11 ani înainte de data încheierii convenţiei de vânzare-cumpărare; o serie de convenţii au fost falsificate de către Babiuc; în 11 hotărâri s-a atestat, în fals, că la apelul nominal, cu ocazia soluţionării dosarelor, au fost prezente părţile.

Imobil obținut prin șantaj în grup

Un alt capăt de acuzarea este acela că la data de 20 iunie 2006, prin sentinţa civilă nr. 1683, la solicitarea şi cu sprijinul inculpatului Babiuc Constantin Gavril, inculpatul Bărbuţă Bogdan-Ilarion-Costică, judecător din cadrul Judecătoriei Rădăuţi, în baza unui antecontract de vânzare-cumpărare falsificat şi cu nerespectarea condiţiilor legale (în baza unei cereri de chemare în judecată nesemnată şi nedatată, a unei cereri de preschimbare a termenului nesemnată şi în lipsa unui extras de Carte funciară) a admis o acţiune civilă prin care a constatat existenţa dreptului de proprietate în patrimoniul unei persoane (Antoaneta Ilie, interpusa lui Babiuc Constantin Gavril) asupra unui imobil din municipiul Rădăuţi, facilitând astfel înscrierea în Cartea funciară a dreptului de proprietate.

După ce în Cartea Funciară a fost trecut dreptul de proprietate al Antoanetei Ilie asupra acelui imobil din Piața Unirii, a urmat o vânzare simulată către firma SC Cascade Empire (asociată cu Holzindustrie Schweighofer), iar ulterior are loc vânzarea către SC Nikodemus Babiuc Exim, adică firma lui Constantin Babiuc.

De toate aceste aranjamente a aflat însă Arcadie Plămadă, proprietarul de drept al imobilului înscris în Cartea Funciară pe un alt nume, în urma falsurilor făcute de Babiuc și Bărbuță. În acest moment intră în scenă Dîmbu Dumitru, procuror şef Sectia de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, care avea rolul de a exercita presiuni pentru a-l determina pe adevăratul proprietar să renunţe la dreptul de proprietate asupra unei părţi din imobilul situat în municipiul Rădăuţi. De asemenea, Olărean Aurel, primar al municipiului Rădăuți, a introdus o acţiune în rectificare, direcţionată spre judecare judecătoarei Prandea Daniela Mariana, concubina judecătorului Bărbuţă Bogdan. Prin această cerere s-a solicitat instanţei să dispună rectificarea Cărţii funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate al proprietarului real asupra imobilului sus menţionat. Daniela Prandea avea rolul de a tergiversa soluționarea, fapt pentru care a acordat nu mai puțin de 32 de termene. Primarul Olărean Aurel a răsplătit-o prin promisiunea unui sejur de şapte zile la un hotel din Mamaia în schimbul tergiversării judecării dosarului.

Proprietățile ilegal obținute, revândute

Ca urmare a demersurilor concertate ale inculpaților sus menționați, o parte din imobilul din municipiul Rădăuți a deveni proprietatea S.C. Nikodemus Babiuc Exim, al cărei reprezentant legal era Babiuc Constantin Gavril. Pentru a ascunde natura ilicită a modului de dobândire a suprafeţei de 41,59 hectare de teren, respectiv a imobilului situat în municipiul Rădăuţi (cu sprijinul judecătorului Bărbuță Bogdan-Ilarion-Costică), Babiuc Constantin Gavril a înstrăinat terenul, direct sau prin intermediari, în cursul anului 2005-2007, unui concern austriac Holzindustrie Schweighofer, iar în anul 2011, din aceleaşi considerente, în calitate de reprezentant legal al S.C. Nikodemus Babiuc a vândut imobilul unei societăţi comerciale, obţinând profituri în cuantum de 4.000.000 lei, respectiv 60.000 euro.

Pe lângă aceste capete de acuzare, în dosar mai există numeroase acuzații referitor la luare de șpagă pentru soluționarea în favoarea unei anumite părți a unor dosare.  Procurorii au mai stabilit că în data de 13 mai, Costel Babiuc a convins martori din dosarul penal să facă declaraţii false. Printre persoanele implicate se mai numără şi comisarul Mihai Prelipceanu, şef al Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Suceava. În dosar, procurorii au fost formulate acuzaţii penale faţă de alte 10 persoane.

Post-ul Uimire și cutremurare: Cel mai scandalos dosar de corupție al Sucevei, judecat la Cluj apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Viorel Vaida, tatăl fostului ofițer al DNA plecat subit în plin scandal al sifonărilor de informații, Raul Vaida Viorel, își acuză propriul fiu de furt, de influențarea justiției, dar și că l-a dat la bătrânețe afară din casă. El spune că fiul său i-a sustras împreună cu fosta nevastă, Sica, 10.000 de lei din casă, bani destinați nunții fiului cel mic, Ionuț. Culmea este că Raul Vaida a spus că tatăl său spune numai minciuni fără să cunoască care sunt acuzațiile care i-au fost aduse.

Ceva e putred în familia Vaida

Familia Vaida s-a despărțit anul trecut. În continuare procesele de partaj sunt judecate. Fostul colonel Viorel Vaida s-a despărțit de Sica, nevastă cu care are doi copii. El a venit la redacție să ne spună păsul său. După o viață întreagă de slujbă în folosul comunității, lucrând la Armată, a fost dat afară din casă și apartamentele i-au fost luate abuziv de feciori. Cel puțin așa susține el, pentru că fii lui nu au fost tare comunicativi. Ionuț, fiul cel mic, ne-a ameințat cu procesele, iar fiul cel mare, Raul Vaida Viorel, n-a vrut să dea multe declarații până ne-a închis telefonul în nas. Având în vedere că tatăl lor are multe povești despre ei, noi am sperat să obţinem o variantă mai amplă a poveştii de la ei. Dar ei ne-au ameninţat cu tot felul de tertipuri. Ionuţ, de exemplu, ne-a spus despre procese şi cum se pot câştiga. De parcă noi nu am şti despre existenţa proceselor. Dar atâta vreme cât Viorel Vaida îşi asumă un punct de vedere, de ce nu îşi asumă şi fii lui? Mai ales că este vorba despre propriul lor tată.

Şi-a trimis fiii la Academie ca să aibă forţă să-l dea afară din casă

Colonelul Viorel Vaida și-a trimis ambii feciori la Academia de Poliție. A vrut să-i facă mari ofițeri. Acum ei îi întorc serviciul și îl dau afară din casă, îl lasă în chirie după ce toată viața a investit în două apartamente pentru propria familie și o casă a nevestei sale. Culmea este că fiul său, Raul Vaida, a plecat de la DNA Cluj într-o funcție net inferioară, susține tatăl său. Este vorba despre un job la Poliția Transporturi.

Viorel Vaida mai spune că l-a ajutat pe fiul său să îşi plătească ratele la bănci. Mai are o singură chitanţă prin care dovedeşte acest lucru. Restul chitanţelor spune că sunt la fiul lui. Acesta spune că nu i-a luat nimic niciodată şi că toate actele „sunt la prietenul lui de vis-a-vis.” El a locuit o viaţă în casa din Dej alături de nevasta sa, Sica, unde spune că a făcut diverse investiţii: un foişor, o anexă de 90 mp, mansardarea. Fiul său spune că investiţiile sunt făcute împreună cu mama sa şi că acestea se vor stabili de asemenea la tribunal, ca şi restul bunurilor. Raul Vaida îl acuză pe tatăl său că a venit la noi pentru că vrea să fie ajutat la procese. Nu înţelegem cum un articol din ziar ar putea influenţa Justiţia care ar trebui să fie oarbă. Credeam că după opt ani la DNA înveţi măcar atâta lucru. Dar se pare că Valentin Tătar, fostul comisar care a fost dat afară pe motiv că a sifonat din dosare, avea mult mai mare clasă faţă de el.

Tatăl ofițerului DNA îl acuză pe acesta că i-a ipotecat casa la bănci pentru a obține anumite sume de bani. De fapt, casa respectivă era a soției sale. Raul Vaida spune că bunurile tatălui său se vor împărți în instanță, mai ales că acesta mai are și un alt fiu dintr-o altă căsătorie.

Filat din 2012 de SRI

Surse judiciare, citate de evz.ro, au arătat că doi polițiști din DNA Cluj au plecat în plin scandal al scurgerilor de informații ale comisarului Valentin Tătar. Este vorba despre comisarii Raul Vaida şi Ciprian Rus, primul dintre ei fiind la DNA, încă din anul 2006. Aceleaşi surse susţin că cei doi s-ar fi aflat în atenţia SRI, începând cu anul 2012, la scurt timp după arestarea fostului primar al Clujului, Sorin Apostu, în prezent condamnat definitiv. Cei doi poliţişti ar fi intrat în atenţia structurilor de informaţii după ce în diferite cercuri de afaceri şi politice din Cluj Napoca au început să se audă mai multe informaţii cu privire la unele dosare aflate pe rolul DNA Cluj.

Delegarea celor doi poliţişti, Vaida şi Rus, la DNA Cluj a încetat cu data indicată mai sus, cei doi revenind la vechile lor funcţii de la Serviciul de Combatere a Fraudelor Fiscale, din cadrul IPJ Cluj, se arată în continuare în materialul din evz. Salarizarea ofiţerilor de Poliţie Judiciară care lucrează la DNA creşte semnificativ după transferul de la Poliţia Română la Direcţia Naţională Anticorupţie Cluj. De exemplu, comisarul Raul Vaida avea un salariu lunar net în sumă de 5.500 de lei, în timp ce un ofiţer din cadrul IPJ Cluj, cu aceeaşi vechime şi încadrare pe o funcţie corespunzătoare primeşte lunar puţin peste 4.000 de lei.

Raul Vaida apare pe declarația de avere în 2012 cu o concesiune în comuna Băișoara. Ulterior nu mai apare pe nicio declarație de avere. Tatăl său spune că este vorba despre o concesiune care urma să se materializeze într-o pârtie de schi și un hotel. Primărița din Băișoara, Luca Minodora Susana, a declarat pentru Gazeta de Cluj că nu știe nimic despre această concesiune. Ea spune că Primăria nu a făcut concesiuni.

”Au sperat să mă sinucid”

”Mi-au luat un apartament pentru care am făcut doar un scenariu de simulare a  vânzării. M-au dat afară din propria casă. După divorț nu mai îmi pot recupera investițiile în casă. Sunt investiții de 150.000 de lei. În 2013 mi-au furat arhiva din casă. Acolo aveam toate actele care îmi dovedeau investițiile plus faptul că i-am dat lui Raul banii să își plătească creditul la bancă. Mi-au furat și 1 miliard(n.r. 10.000 de lei) pe care îi aveam în casă. Au sperat să mă sinucid”, a declarat pentru Gazeta de Cluj Raul Vaida.

Părintele spune că a fost acuzat de nevastă că este bețiv gelos și că o caută pe telefon la serviciu. Dacă primele acuzații le neagă, a treia spune că este adevărată, dar că nu i se pare ca un lucru rău. Mai mult, acesta spune că nevasta sa a chemat Poliția sub acuzația că el e agresiv, iar ofițerii de poliție l-au găsit în plapumă, sub pat, uitându-se la televizor. El a fost ulterior chemat de mai multe ori la Poliție.

”Să ajung eu, colonelul Vaida să dau cu subsemnatul la un subofițer? ”, se întreabă el. Desigur, el nu ştie că legea este egală pentru toţi. Pentru absolut toţi, indiferent de trecutul lor. Sperăm că legea nu e diferită pentru cei care au lucrat la DNA ori ba…

Post-ul Ofițerul Raul Vaida, dat afară de la DNA Cluj, acuzat de propriul tată apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Valentin Tătar, fostul comisar DNA care a dat informații din trei dosare, a scăpat cu o pedeapsă mai blândă în urma deciziei magistratului Liliana Cociș de la Tribunalul Cluj. Astfel, el a primit prin acordul de recunoaștere a vinovăției, semnat cu foștii lui colegi de la DNA, o pedeapsă de 1 an și 6 luni cu suspendare condiționată, după ce le-a spus procurorilor că le-a furnizat informații pesediștilor prin intermediul nașului său, senatorul Alexandru Cordoș. Cu toate acestea, Liliana Cociș i-a transformat pedeapsa în 1 an și 6 luni cu amânarea executării.

Juriștii consultați de către Gazeta de Cluj ne-au explicat că este o premieră în justiția clujeană, dacă nu națională. Astfel, Valentin Tătar este favorizat de către decizia instanței. Mai precis, el nu are interdicții sau decăderi din drepturi, precum s-ar fi întâmplat în cazul unei pedepse cu suspendare condiționată. Suntem curioși dacă faptul că Valentin Tătar a lucrat în ”sistem” are vreo influență asupra magistraților clujeni care au fost atât de permisivi cu acesta. Mai mult, oare Valentin Tătar a primit o pedeapsă mai blândă pentru a nu scurge alte informații mult mai valoroase din interiorul DNA Cluj?

Decizia este definitivă, deoarece foștii colegi ai lui Valentin Tătar de la DNA nu au binevoit să facă recurs. Cum s-ar zice s-au mulțumit cu un acord mai blând decât l-au făcut ei. De ce au mai făcut acel acord mai dur, nimeni nu știe…Oare au vrut să impresioneze publicul?

”Decizia este definitivă. Nu s-a făcut recurs”, a explicat magistratul Simona Trestian, purtătorul de cuvânt al Tribunalului Cluj.

Valentin Tătar a primit 1 an cu spor de șase luni

Magistratul de la Tribunalul Cluj a decis care sunt condițiile în care Valentin Tătar își va executa amânarea pedepsei. Acest tip de sentință este o noutate din Noul Cod Penal. Practic, Valentin Tătar are aceleași drepturi ca și înainte, doar că un an și șase luni trebuie să se prezinte la organele de anchetă să le spună câte o poveste. Dacă în doi ani de zile nu face o altă boacănă, el este exonerat complet.

”Admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie cu inculpatul T V, cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prevăzută de art. 12 lit. b din L. 78/2000, folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii prev. de art. 12 lit. b din L. 78/2000 şi tentativă la folosirea de informaţi ce nu sunt destinate publicităţii prev. de art. 32 al. 1 din Cod Penal, obiect al cauzei penale nr. 578/P/2014. În baza art. 12 lit. b din L. 78/2000 condamnă pe inculpatul T V, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii. În baza art. 12 lit. b din L. 78/2000 condamnă pe inculpatul T V, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii. În baza art. 32 al. 1 Cod Penal rap. la art. 12 lit. b din L. 78/2000 condamnă pe inculpatul T V, la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii. În temeiul art. 38 al. 1 Cod Penal constată că cele trei infracţiuni de mai sus au fost comise de către inculpatul T V în condiţiile concursului real de infracţiuni, iar în baza art. 39 al. 1 lit. b Cod Penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 1 an închisoare la care adaugă un spor de 6 luni, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse, urmând să execute în final pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare. În baza art. 83 alin. 1 Cod Penal, amână aplicarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 Cod Penal, de 2 ani, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În baza art. 85 alin. 1 Cod Penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. În baza art. 86 alin. 1 Cod Penal, dispune ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) – e) să fie comunicate de către inculpat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj. În baza art. 404 alin. 3 Cod Penal atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere. În baza art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Penală obligă pe inculpat la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Serviciul Teritorial Cluj şi cu inculpatul T V. Pronunţată în şedinţa publică, azi, 18.09.2014, în lipsa participanţilor”, se arată în sentința Tribunalului Cluj.

Tătar a fost acuzat de trei infracțiuni din două dosare

Valentin Tătar a recunoscut că i-ar fi oferit informații senatorului Alexandru Cordoș, care i-ar fi transmis despre existenta anchetei de la CJ Cluj lui Ioan Oleleu, vicepreședintele CJ Cluj. Oleleu nu a avut convorbiri pe telefon cu șase luni înainte să izbucnească “buboiul” de la CJ Cluj pentru ca avea informații despre anchetă. Acesta nu este singura informație pe care ar oferit-o Tătar, ci el ar fi recunoscut că ar fi făcut trei infracțiuni în două dosare distincte. Gazeta de Cluj a încercat DIN NOU să-l contacteze pe senatorul Alexandru Cordoș.  Așteptăm un punct de vedere de la el legată de condamnarea definitivă a finului său și despre stadiul dosarului său.

Ce spune DNA despre comisarul DNA:

”Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie au dispus sesizarea instanței de judecată, în baza dispoziţiilor art.483 Cod procedură penală, cu acordul de recunoaștere a vinovăției inculpatului:

TĂTAR VALENTIN, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, la data faptelor, în sarcina căruia s-a reținut săvârșirea în concurs a 3 infracțiuni, din care una în forma tentativei, de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii;

În acordul de recunoaştere a vinovăţiei, procurorii au reținut următoarea stare de fapt:
În perioada ianuarie – iunie 2014 inculpatul TĂTAR VALENTIN, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a transmis unor persoane informaţii nedestinate publicităţii, din 2 dosare penale.
În prezenţa apărătorului ales inculpatul TĂTAR VALENTIN a declarat expres că recunoaște comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, că acceptă încadrarea juridică pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, că este de acord cu felul şi cuantumul pedepsei stabilite, precum şi cu forma de executare a acesteia, respectiv:

– 1 an şi 6 luni de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

Dosarul de urmărire penală privind pe inculpatul TĂTAR VALENTIN, împreună cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei au fost trimise la Tribunalul Cluj.

Facem precizarea că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale, situaţie care nu poate să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie”, arată procurorii DNA în comunicatul de presă aferent cazului.

Post-ul Liliana Cociș l-a ”iertat” pe sifonul DNA-Valentin Tătar apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Unul dintre cele mai importante concerte din Cluj-Napoca din 2014, cel al artistului James Blunt, se află în incertitudine. Sala Sporturilor din Cluj-Napoca, investiție derulată de Primăria municipiului Cluj-Napoca și Emil Boc, nu este recepționată la patru ani de la inaugurarea lucrărilor. Desigur, Emil Boc încearcă să paseze vina pe Consiliul de Administrație, deși recepția trebuie făcută clar de autoritatea condusă de primar. Boc nu poate să își asume nici un eșec, așa cum nu și-a asumat anularea primei licitații de către o instanță de judecată. La mai puțin de trei săptămâni înainte de concertul lui James Blunt, oficialii TIMAF nu au un contract pentru închirierea Sălii Polivalente.

Emil Boc a fost săptămâna trecută la inaugurarea Parcului Iuliu Hațieganu din Cluj-Napoca. El a prezentat un centru de excelență dezvoltată  în orașul pe care îl patronează, vorbind despre axa Parcul Central-Cluj Arena-Sala Sporturilor-Parcul Babeș. În schimb, una dintre aceste investiții, Sala Polivalentă, este făcută de însăși Primăria Cluj-Napoca. De fapt, Emil Boc nu știe când va fi recepționată propria investiție. Cel puțin nu a vrut să facă acest lucru cunoscut presei.

Primăria municipiului Cluj-Napoca nu poate să își ajute nici măcar partenerii. Cu toate că ei sunt parteneri la TIMAF, festivalul care își propune să îl aducă pe TIMAF la Sala Polivalentă, nu au semnat un contract cu aceștia pentru închirierea sălii. Deși concertul ar trebui să aibă loc pe 31 octombrie, Emil Boc&Co nu au reușit să semneze recepția lucrărilor la Sala Polivalentă. TIMAF este organizată de Bogdan Buta, un apropiat al afacerilor cu Primăria municipiului Cluj-Napoca.

Mai mult decât atât, Emil Boc arată cu degetul către consiliul de administrație al Sălii Polivalente, deși este în responsabilitatea lui să semneze recepția. Cum ar veni a încercat să ne ia de proști. Dar nu a reușit. Culmea este că același Emil Boc a spus încă din luna septembrie că a demarat procedurile de recepție. Să fie probleme, domnule Boc? Credeți că puteți ascunde problemele sub preș ca pe vremea când erați la UASCR?

Mobilierul, lansat în septembrie

Primăria Cluj-Napoca a lansat un anunţ de achiziţii publice pentru mobilier necesar pentru Sala Polivalentă, investiţie estimată la peste 130.000 de lei, se arăta într-un articol din septembrie semnat de Diana Gabor. Inaugurarea va avea loc în luna octombrie, cel puțin așa anunța Primăria Cluj-Napoca în septembrie. Oricum lucrările au fost amânate timp de mai mulți ani.

În tribune, până la ora actuală au fost montate deja scaunele, însă mai este nevoie de alt tip de mobilier atât pentru spaţiul care va găzdui competiţiile sportive cât şi pentru restul sălilor, arată reprezentanţii instituţiei. “În vederea realizării mobilierului pentru spaţiile care vor fi utilizate în timpul competiţiilor sportive ce se vor desfăşura la obiectivul « Sala multifuncţională de sport, Aleea Stadion f.n. », inclusiv spaţiile pentru public, dar şi spaţiile destinate administraţiei, se impune integrarea lui în arhitectura sălii”, arată caietul de sarcini. În document se mai arată că pe parcursul montării mobilierului se vor lua măsuri de protejare a finisajelor existente astfel ca după montarea acestuia finisajele să nu fie afectate.

Primăria recepţionează

După cum vă spuneam, primarul a spus anterior că el face recepția. Probabil că nu avea notițele la el pe această temă la ultima conferință de presă. Să nu fie gata recepția până pe 15 octombrie așa cum a anunțat Emil Boc anterior?

Lucrarea a fost predată Primăriei Cluj-Napoca, potrivit termenului prevăzut în contract, dar inaugurarea oficială va avea loc în 31 octombrie. “Noi am demarat procedurile de recepţionare a sălii şi prima concluzie după ce am văzut sala este că avem de a face cu o bijuterie a sportului şi divertismentului. Sala corespunde standardelor pe care le-am avut la proiectare şi le-am licitat şi cred că pentru mulţi ani de aici înainte, această sală va fi cea mai frumoasă şi mai modernă din România şi dacă nu, chiar din centrul şi estul Europei. Până în jurul datei de 15 octombrie vom finaliza procedurile de recepţie, urmând ca după aceea să pregătim sala pentru concertul inaugural din 31 octombrie şi de a intra în circuitul sportiv şi de divertisment”, a precizat anterior primarul.

Alte afaceri ale lui Buta: gratuite pe bani

Coincidenţă sau nu, Bogdan Buta este implicat şi în alte afaceri cu Primăria Cluj-Napoca. El a fost şef la Omnipass, din postura în care oferea studenţilor gratuitate pe mijloacele de transport în comun. Studcard s-a unit cu Omnipass pentru a monopoliza această piaţă. Culmea sau nu, Ioan Bîldea este unul dintre cei care se opune gratuităţii pe transportul în comun doar pe anumite tipuri de carduri studenţeşti de genul Omnipass/Studcard. Liberalul nu a vrut să explice dacă va mai primi o nouă prăjitură dacă nu va reuşi să îi ia „cea” mai importantă jucărie lui Bogdan Buta, gratuitatea pe care o acordă studenţilor. Cu toate că Buta oferea Omnipas gratuit în primă instanţă, a cerut apoi 25 de lei pe carduri în plin an universitar.

Traficul de influență a consilierilor locali

Consilierii locali Radu Moisin, Radu Constantea, ambii de la PDL și Ioan Bîldea, actualmente la PNL, au participat pe 2 octombrie la o recepție organizată pe TIMAF (Transilvania International Film Festival), arătam într-un articol anterior. Culmea este că acelaşi Consiliu Local Cluj-Napoca îi acordă bani din bugetul tuturor contribuabililor: 100.000 de lei. Cei trei ar putea fi susceptibili de trafic de influenţă. Ne întrebăm dacă nu cumva le-a stat în gât prăjitura mâncată din banii contribuabililor.

Suntem curioși dacă Emil Boc va fi vreodată primarul municipiului Cluj-Napoca că primarul de la Sala Polivalentă nu a fost niciodată….

Post-ul Concertul James Blunt, în incertitudine apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Neutralizarea deșeurilor periculoase înseamnă de la reziduurile toxice din spitale sau laboratoare până la incinerarea capturilor făcute de brigăzile antidrog din cadrul poliției române. În general, cine se ocupă de această afacere poate spune că face afaceri cu statul, situație în care business-ul are două tăișuri: dacă statul te ajută, îți merge bine, dacă nu, dai faliment. SC IF Tehnologii din Cluj a fost înființată cu un ajutor enorm din partea statului, iar acum a ajuns să fie controlată de un mare concern american.

Într-o categorie favorizată de stat se înscrie afacerea SC IF Tehnologii, o firmă deschisă de câțiva oameni de afaceri din Cluj și de un constănțean, rudă de-a primarului Radu Mazăre.

Dacă la început afacerea a fost administrată de români, ulterior ei au vândut-o uneia dintre cele mai mari firme din SUA, Stericycle, o societate administrată de ”big brother”-ul lor. Pentru ca această practică să aibă și un corespondent mioritic, afaceriștii care ”gravitează” în jurul afacerii cu deșeurile periculoase au încheiat contracte cu ”little brother”-ul nostru, Serviciul Român de Informații (SRI). De asemenea, unii dintre ei au avut noroc să fie ajutați de stat și în afacerea radarelor fixe, un business, pornit tot de la Cluj. Așa că se poate spune că gunoaiele noastre sunt strânse de gunoierii lor.

În acest carusel este implicat concernul american STERICYCLE, care prin intermediul unei companii subsidiare din Europa, a cumpărat mai multe firme din România care se ocupă de neutralizarea deșeurilor periculoase. Printre societățile autohtone se numără și firma IF Tehnologii, care are aceste profil. În timp ce foștii acționari de la societatea clujeană sunt înconjurați de oameni de afaceri care fac afaceri cu SRI-ul, societatea din Statele unite beneficiază și ea de protecția statului.

Un șut prietenesc de 30 de milioane

Pornirea afacerii de tratare și eliminare a deșeurilor periculoase a început în 2005, când statul a declarat că incineratoarele din spitale nu mai sunt conforme cu normele UE și trebuiesc închise, însă nici un politician nu s-a gândit că ar trebui alocate fonduri pentru ca incineratoarele să fie conforme cu cerințele Uniunii.

În schimb, statul s-a gândit să aloce fonduri, în valoare de aproximativ 30 milioane de lei, pentru deschiderea incineratoarelor private: SC IF Tehnologii a fost singura afacere care s-a deschis aproape concomitent cu ordonanțele de urgență emise de Guvern.

Inițial, Sc IF Tehnologii a fost deschisă de maramureșeanca Terezia Mâț, de clujeanul Lorin Lucian Sîntămărian și de clujeanul VELENZA DUMITRU-IULIAN. La această societate făceau coadă toate spitalele și laboratoarele din Transilvania și toate echipele de la BCCO care așteptau la rând cu sacii cu droguri care urmau să fie incinerate. La nivel național, situația avea o alură de monopol pentru că în toată țara funcționau patru firme care dețineau incineratoare conforme cu Uniunea europeană.

”Suveică” de incineratoare

În 2009, SC IF Tehnologii mergea extrem de bine: avea o cifră de afaceri de 5,7 milioane de lei și un profit de 2,4 milioane de lei. Cu toate acestea, acționarii vând afacerea concernului american, astfel că firma clujeană îi avea ca acționari pe STERICYCLE EUROPE SaRL – 95% și STERICYCLE INTERNATIONAL LLC – 5%. ”Cesiunea tuturor părţilor sociale se va face la o valoare superioară valorii nominale a acestora. Ca urmare a cesiunilor descrise mai sus Dl Lorin Lucian Sîntămărian, Dl Dumitru Iulian Velenza şi Dna Terezia Mâţ pierd definitiv şi irevocabil calitatea de asociaţi ai Societăţii iar Dl Sandor Marius Gheorghe Sorin rămâne în continuare administratorul Societăţii”, se arată în contractul cesiune.

Ulterior, în 2012 STERICYCLE EUROPE (subsidiară, n.red.) împreună cu STERICYCLE INTERNATIONAL LLC au realizat o fuziune între mai multe societăți românești care se ocupă de neutralizarea deșeurilor periculoase. În cadrul acestei fuziuni americanii au absorbit firma Guardian Eco Burn, din Dolj, care i-a aparținut politicianului conservator Dumitru Ghinea. De asemenea, SC Medical Waste, care îi aparținea lui Teodor Florescu, supranumit Regele gunoaielor din Râmnicu Vâlcea, a intrat în asocierea unde titulari sunt americanii de la STERICYCLE.

Întorcându-ne la afacerile IF Tehnologii, anul trecut firma clujeană a a avut o cifră de afaceri de 8,7 milioane de lei și un profit de aproximativ de 2 milioane de lei.

Afaceriștii cu Tehnologii

Unul dintre foștii patroni de la IF Tehnologii, Sîntămărian se numără printre patronii (SINTAMARIAN LORIN LUCIAN, BADIU IOAN RADU şi COLDEA GHEORGHE DOREL ) de la SC Benefic SRL, firmă care îşi are sediul tot în P-ţa 1 Mai. În primul rând, această firmă este cunoscută prin “Afacerea radarelor fixe”.

În urmă cu câţiva ani, două firme din Cluj, SC Codec şi Sc Benefic, au instalat radare fixe în mai multe localităţi. afacerea a fost una cu dedicaţie, deoarece firmele încasau cea mai mare parte din sumele plătite de şoferi. Instalarea acestor camere a fost făcută prin semnarea unui contract de parteneriat între Consiliul Judeţean Cluj prin preşedintele acestuia, senatorul PNL Marius Nicoară, reprezentanţii firmelor respective şi Ioan Păcurar, fostul şef al IPJ Cluj.

Celălalt afacerist, Iulian-Dumitru Velenza, cunoscut afacerist constănţean, face parte din acționariatul SC World Class România, firmă care se ocupă de ”Activități ale centrelor de fitness”. Soția lui Velenza, Maria, este fiica lui Gheorghe Iorov, fostul director al Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime. De asemenea, Velenza are mai multe afaceri în domeniul farmaceutic, firmele lui fiind preferate de majoritatea spitalelor care fac achiziții în domeniul materialelor sanitare.

Radare cu istorie

La începutul anului 2007, SC Codec a încheiat un protocol de colaborare cu IPJ Cluj şi Consiliul Judeţean Cluj pentru instalarea mai multor radare fixe în mai multe localităţi din judeţ. După un an de la încheierea actului, CJ Cluj a decis să se retragă din asociere, întrucât mai multe primării au fost amendate pentru nerespectarea legii achiziţiilor publice. IPJ Cluj a oprit funcţionarea acestor radare la sfârşitul lunii aprilie 2009, lucru care s-a întâmplat la nivel naţional.

Protecția lui Big Brother

Anul trecut, concernul american a fost acuzat că nu respectă normele de protecția muncii, însă inspecțiile oficialităților au demonstrat contrariul. Anul acesta un grup de activiști i-a acuzat pe cei de la STERICYCLE că nu respectă protecția mediului și că regulamentele de calculare a poluării din zona fabricilor STERICYCLE sunt prea permisive. Guvernatorul statului Utah, Gary Herbert, a atras atenția că în această perioadă se elaborează un studiu de mediu care va duce la repunerea în discuție normele pe care cei de la STERICYCLE trebuie să le respecte.

Post-ul EXCLUSIV Un concern american ”prelucrează” la Cluj droguri și deșeuri apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Viorica Crisan, director la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei, este urmarita penal de catre procurorii DNA. Ea este acuzata ca ar fi primit foloase necuvenite de la firma Artex, care ar fi semnat un contract de 11 milioane de euro cu MNIT, contract pentru refacerea institutiei de cultura. Muzeul de Istorie este inchis de cinci ani de zile din cauza contractului defectuos semnat de Viorica Crisan, la momentul respectiv director al institutiei de cultura, actualmente director adjunct al muzeului.

Alaturi de Viorica Crisan mai sunt urmarite penal alte patru persoane, dar si societatea Artex, companie care castiga contracte “pe banda rulanta” cu statul pentru restaurarea monumentelor.

Gazeta de Cluj v-a prezentat in ultimii cinci ani ample anchete pe tema MNIT-ARTEX-Viorica Crisan:

Viorica Crişan a depăşit bugetul

Frauda de 1,7 milioane de euro la Muzeul de Istorie Cluj

Muzeul de Istorie spre pierzanie

Citeste documentul DNA furnizat la solicitarea Gazeta de Cluj:

raspuns DNA Viorica CRISAN ARTEX Urmarire Penala

Gazeta de Cluj a contactat-o pe Viorica Crisan. Dupa ce i-am expus ca este urmarita penal de catre DNA ne-a intrebat “Si care-i problema dumneavoastra?” Va redam in continuare in totalitate declaratia Vioricai Crisan:

“Eu consider ca nu este nimic adevarat asa ca o sa vedem cum se vor rezolva problemele pana la final. Suntem intr-un proces cu curtea de conturi pe aceeasi tema. Nu vad nimic deocamdata care sa fie asa de mare. Eu nu acuz pe nimeni. Eu vreau sa mergem pe forma corecta si legala. Daca sunt vinovata asta este. Eu consider ca nu sunt. Fiecare isi face treaba si datoria si eu o sa mi-o fac pe a mea”, a declarat Viorica Crisan pentru Gazeta de Cluj.

Post-ul EXCLUSIV Viorica Crisan, directoarea Muzeului de Istorie, urmarita penal de DNA. Ar fi primit foloase necuvenite pentru un contract de 11 milioane de euro apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Echipa lui Emil Boc din PDL se pregatesc sa dezerteze la PMP dupa alegeri, conform mai multor surse politice. Capul de afis ar fi Ovidiu Cimpean, director in cadrul Primariei municipiului Cluj-Napoca, seful TDL Cluj-Napoca. Intrebat daca face vreo declaratie legata de dezertarea sa spre PMP, Cimpean a declarat in prima instanta ca ramane in aceasta campanie:

“In acest moment sunt in campanie, întotdeauna am fost un om de echipa si nu ma dezic de ea“, a declarat

Ulterior, Cimpean a declarat ca nu va trece 100% la PMP.

Ovidiu Cimpean este omul de baza al lui Emil Boc, acesta fiind angajat in mai toate proiectele pe fonduri europene. De la refacerea infrastructurii orasului comoara si pana la cresterea eficientei energetice a blocurilor si chiar proiectul finalizat al Parcului Central si Casinoului sunt doar cateva dintre proiectele care au trecut prin mana lui Ovidiu Cimpean.

Citeste pe aceeasi tema si:

Angajaţii Primăriei Cluj-Napoca fac campanie electorală

Toti oamenii fondurilor europene din Primaria Cluj-Napoca

Garda veche din PDL, Daniel Buda, dar si eternul slujbas al lui Emil Boc Radu Moisin, liderul PDL Cluj-Napoca, vor ramane in PDL, actualmente marele PNL. Cum ar veni se sparge gasca in doua si Emil Boc nu reuseste sa ii convinga pe doi dintre greii partidului la PMP.

In loc de epilog va aratam o poza, postata pe Facebook de proaspatul dezertor din PDL spre PMP Rares Rusu, care spune cat o mie de cuvinte:

Post-ul Echipa lui Emil Boc, dezerteaza la PMP dupa alegeri – EXCLUSIV apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Proiect Cluj a publicat pe site-ul propriu o analiza care urmareste performanta administratiei municipiului Cluj-Napoca in atragerea si gestionarea finantarilor nerambursabile, in cadrul exercitiului financiar 2007-2013.

Perceptia publica asupra acestui subiect a fost deformata de anunturi bombastice cu privire la propuneri de proiect precum Cluj Innovation City. In spate scenei publice se desfasoara insa o imagine dominata de incompetenta, ce plaseaza Clujul pe un loc mediocru in competitia atragerii banilor europeni.

In aceasta analiza, am folosit informatii furnizate de autoritatile competente pentru gestionarea programelor cu finantare europeana in Romania, precum si informatii prezente pe site-ul municipalitatii.

Fondurile europene alocate Romaniei, pentru perioada 2007-2013, sustin proiecte care se deruleaza pana in anul 2015 inclusiv. Administratiile locale au acces la aceste fonduri prin intermediul mai multor programe operationale, insa majoritatea proiectelor sunt finantate prin Programul Operational Regional.

Clujul a fost desemnat pol de crestere regional, alaturi de alte 6 localitati: Iasi, Constanta, Ploiesti, Craiova, Timisoara, Brasov. Polilor de crestere le este rezervata in cadrul POR, la nivelul fiecarei regiuni, o linie de finantare dedicata, respectiv Domeniul Major de Interventie 1.1 Planuri integrate de Dezvoltare Urbana – Poli de crestere.

La nivelul regiunii Nord-Vest pe DMI 1.1 sunt alocati 82.41 mil EUR, reprezentand aprox. 15% din alocatia POR pentru regiunea NV, pentru care nu exista o competitie propriu-zisa, banii fiind practic rezervati polului de crestere Cluj-Napoca. Celelalte localitati din regiune nu au aceasta facilitate, sumele totale alocate pentru aceste centre secundare (poli de dezvoltare, centre urbane) fiind mai mici decat alocatia totala pentru polul de crestere Cluj-Napoca. De la bun inceput mun. Cluj-Napoca a pornit in aceasta cursa cu un avantaj consistent.

Performanta administrativa in acest domeniu poate fi evaluate pe baza mai multor indicatori cantitativi si calitativi.

Exemple de indicatori cantitativi:

• Valoare totala contractata / Bugetul total al proiectelor contractate: contine cheltuielile agregate ale tuturor proiectelor contractate, sustinute atat din contributia proprie a municipalitatii cat si din fonduri nerambursabile; valoarea totala a proiectelor contractate raportata la populatia localitatii, evidentiaza eficienta in atragerea surselor si reprezinta un instrument util de comparatie intre localitati, luand in calcul diferentele de marime
• Finantare nerambursabila contractata: reprezinta suma totala a finantarii nerambursabile disponibile pentru proiectele contractate;
• Finantare nerambursabila absorbita efectiv: reprezinta suma cererilor de plata aprobate de catre autoritati la un moment dat; gradul de absorbtie poate fi calculat raportand finantarile platite (aprobate la plata) la finantarile contractate.

Exemple de indicatori calitativi:

• Corelarea cu documente de planificare strategica: capacitatea administratiei de a incadra proiectele intr-o strategie cuprinzatoare si riguroasa de dezvoltare urbana, care sa adreseze corect nevoile de dezvoltare ale comunitatii;
• Calitatea implementarii: se refera la capacitata de a atinge rezultatele previzionate in timpul planificat si in parametrii financiari stabiliti.

Principala sursa de finantare nerambursabila pentru municipiul Cluj-Napoca este Programul Operational Regional (POR).

Valoare totala a proiectelor contractate prin POR de catre mun. Cluj Napoca este de aprox. 584 mil. RON, din care:

• DMI 1.1 Poli de crestere: 521,7 mil RON
• DMI 1.2 Sprijinirea investitiilor in eficienta energetica a blocurilor de locuinte: 29 mil RON
• DMI 3.1 Reabilitarea / modernizarea / echiparea infrastructurii serviciilor de sanatate: 32,3 mil RON
• DMI 5.3 Promovarea potentialului turistic si crearea infrastructurii necesare, in scopul cresterii atractivitatii Romaniei ca destinatie turistica: 1,03 mil RON

Valoarea totala a finantarilor aferente proiectelor contractate este de 401 mil RON (conform centralizarilor AMPOR din 10.10.2014).

Sumele totale rambursate catre Primaria Cluj in perioada de la lansarea programului in 2007 pana in Sep 2014 sunt in valoare de de aprox 167 mil RON, inclusiv TVA (date publicate de AMPOR).

Trebuie mentionat, ca la o valoare totala contractata de 653 mil RON, aferenta DMI 1.1 pe regiunea NV, Primaria Cluj-Napoca a contractat 521,7 mil RON, restul sumei fiind contractata de catre Consiliul Judetean Cluj, pentru obiective realizate in zone metropolitana Cluj ( de ex. extinderea parcurilor TETAROM), insa pentru care primaria nu are nici responsabilitati, nici merite deosebite.

Aditional primaria Cluj a mai implementat un proiect in valoare de 6,75 mil RON, finantat prin POSCCE, cu o suma nerambursabula de 5,75 mil RON, iar prin Directia de Asistenta Sociala, un proiect in valoare de 16,3 mil RON, finantat prin POSDRU.

Primaria a mai publicat detalii cu privire la o serie de proiecte mai mici in care este partner secundar si care nu beneficiaza de un buget semnificativ. Alte proiecte, finantate prin Programul de Cooperare Elvetiano-Roman sunt inca la nivel de propunere si studii.

n acest moment putem, pe bune dreptate, sa constatam esecul Primariei Cluj in a maximiza beneficiile fondurilor europene. Esecul este atat unul cantitativ, reflectat in performanta mediocra fata de alti actori administrativi si institutionali, cat si unul calitativ datorita impactului mediocru al acestor investitii asupra dezvoltarii municipiului si a zonei sale metropolitane.

Peste toate acestea atarna amenintarea intarzierii proiectelor si a pierderii finantarilor nerambursabile, datorita ritmului lent de implementare. Transparenta in privinta situatiei acestor proiecte este minima, ceea ce ne face sa credem ca gunoiul este ascuns sub pres.

Esecul este cu atat mai mare cu cat mun. Cluj-Napoca, a avut o linie de finantare practic garantata, reprezentand un procent semnificativ din alocarea POR pentru regiunea NV.

Cauzele sunt interne si pur administrative, datorita lipsei unei orientari strategice autentice si a unui management operational defectuos. Nu in ultimul rand, politizarea aparatului administrativ, cu membri din camarila de partid, a subordonat utilizarea fondurilor unor interese partinice si a vidat administratia de competentele necesare pentru un proces administrativ eficient.

Dincolo de toate acestea, raman in urma oportunitatile risipite pentru dezvoltarea Clujului.

Post-ul Esecul fondurilor europene in Primaria Cluj-Napoca apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Andrei Marga pare decis să-şi facă revenirea în forţă pe scena clujeană, dezamăgit mai mult decât aparent de epigonii săi şi de susţinerea de care se bucură în continuare Ioan-Aurel Pop, învingător la limită în faţa echipelor Marga la începutul primăverii lui 2012. Este astfel cazul să reamintim câteva din tenebrele mai puţin cunoscute ale edificiului pe care Marga încerca să-l construiască şi pe care – din păcate – l-a lăsat în destul de mare măsură în urma sa.

UPDATE: Datorita unei greseli tehnice am omis sa publicam in varianta electronica a articolului si imaginile cu statul fundatiei. Vi le punem acum la dispozitie:

Este vorba despre Fundaţia pentru Cercetare a Universităţii Babeş-Bolyai (articulată mai ales în iarna anului 2009-2010), în jurul căreia, prin asociere directă şi indirectă pe plan clujean cu – spre exemplu – Filiala Cluj a Academiei Române sau Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, trebuia să se ridice Consorţiul Universitar Transcarpatica, cu piciorul sub Coloana Infinitului la Târgu Jiu şi cu Marga ca preşedinte (un consorţiu lansat în primăvara lui 2011). Fundaţia, ca şi Consorţiul, era generată de nevoia lui Marga de a supravieţui – fie şi în speranţa iluzorie a întăririi sale în Academia Română – după ce îndeplinea vârsta legală de pensionare şi de înmulţirea fondurilor europene (de tip POSDRU în special) şi de cercetare românească, aflate la îndemână şi adesea chiar sub controlul oamenilor legaţi de Marga. Înainte de toate, să-i prezentăm pe membrii fondatori ai Fundaţiei pentru Cercetare a Universităţii Babeş-Bolyai (UBB). Ei erau tehnic meniţi să o conducă pe viaţă, tot aşa cum statutul Consorţiului Universitar Transcarpatica – care îi dădea preşedintelui Consorţiului puteri executive asupra rectorilor implicaţi – nu condiţiona autoritatea de vârsta de pensionare (totul era perfect legal în conformitate cu vidul legislativ menţinut în zone cheie de guvernele Emil Boc). Mini-fişele lor biografice sunt cu atât mai relevante cu cât – prin statut şi implicaţii – Fundaţia urma să controleze întreaga cercetare din universitate, să genereze un monopol local şi să dezvolte până şi filiale naţionale (în vreme funcţionarea Fundaţiei ar fi respectat „principiile” celebrului Centrul Lingua al UBB, unde un recent audit a dus la demisia Deliei Marga).

Şerban Agachi (ŞA). Chimist (inginerie). Cancelar, prorector şi preşedinte al Colegiului Academic al UBB. Irak-ul (ca expert ONU) era cea mai bună casă când se certa cu Andrei Marga (CV dixit). Multe din primele proiecte majore ale UBB au fost coordonate de ŞA. Timpul a trecut. ŞA a fost „promovat pe laterală”. Marga, Bocşan şi de asemenea persoanele aciuate pe lângă ŞA au ajuns să controleze banii. Fundaţia a început cu ŞA ca decor.

Nicolae Bocşan (NB). Istoric (modernist). Prorector, rector şi prorector al UBB. L-a slujit pe Andrei Marga şi s-a servit pe el. Vechi angajat şi al ei, NB dorit să intre în Academia Română încă înaintea lui AM. Dar a ratat. Încă mai speră totuşi. Alături de el rămân oamenii pe care i-a promovat când îşi iubea casa şi masa la fel de mult ca simbria de simplă slugă. Alături de AM şi Daniel David, avidul NB avea cel mai mult de câştigat prin Fundaţie.

Daniel David (DD). Psiholog (cognitiv). Preşedintele Consiliului Cercetării al UBB. Sprijinit de Daniel Funeriu, DD a ajuns vice-preşedinte al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice (CNCS) şi o reală concurenţă la Microsoft. Depăşit doar de ambiţie şi de competenţă, DD a vrut să fie rector. Pentru el vorbea condiţia sa de alternativă electorală a tinerelor structuri elitiste din UBB. A pierdut. Natura şi AM nu i-au dat ultima binecuvântare.

Rudolf Gräf (RG). Istoric (modernist). Prorector al liniei germane a UBB (din anul 2008). Decorat de Angela Merkel şi folosit de către AM. Adus de NB în UBB şi rămas acolo după NB. Ca şi competenţă, îi depăşeste pe cei mai mulţi din echipa Fundaţiei. Între „tineri” şi „bătrâni”, rămâne cu cea mai bună imagine. A fost neamţ şi român concomitent. Dubla calitate s-a repercutat totuşi şi asupra finanţărilor. Şi RG a pălit prea uşor între AM &co.

Andrei Marga (AM). Filosof (universal). Prorector, rector, preşedinte şi rector al UBB. Cunoscut mai mult prin rapoarte şi ambiţii decât prin ştiinţă. Abil şi precaut cu precădere în relaţie cu oamenii pe care-i desconsidera, a părut să deţină până prin toamna lui 2011 soluţia ideală a puterii: structuri şi bani. AM le-a îngemănat pe ambele: de la Târgu Jiu la Cluj şi la Cluj între Universitate şi Muzeu. În martie 2012, alegerile s-au întors împotriva sa.

Luminiţa Silaghi-Dumitrescu (LSD). (Hetero-) Chimistă. Fost prorector al UBB. Din 2012, Preşedinta Comisiei de Resurse Umane a Senatului. LSD şi RG au fost liderii valului de proiecte de după 2008. Dar situaţia prietenului ŞA s-a repetat şi în cazul ei. Au contat şi prorectorii Cristina Ciumaş şi Toader Nicoară, neincluşi în Fundaţie, fie deoarece erau executanţi (CC), fie datorită conflictelor cu NB (TN). LSD a fost marginalizată rapid.

Structura de rezistenţă a conducerii era formată din trei personaje, cele mai apropiate de instituţiile clujene „adosate” fundaţiei (NB şi AM) şi cele aflate în relaţii strânse cu puterea politică de la acea vreme şi având forţă de decizie asupra finanţărilor (DD). Cele două instituţii clujene „anexate” erau Filiala Cluj a Academiei Române şi Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei (MNIT). Prima a ajuns de la începutul lui 2010 sub preşedenţia lui Emil Burzo, binecunoscutul om de casă al lui Andrei Marga, venit la conducerea ei după o amplă campanie de denigrare a posibililor adversari ca fiind vânduţi RMGC-ului (Fundaţia nu a fost lansată până când venirea lui Emil Burzo la Filială nu a fost sigură).

Cea de a doua era disputată de Viorica Crişan, apropiată de NB din vremea studenţiei cu vocaţie „informativă”, şi de Ioan Piso, atras spre AM în numele crezului „comun” în cauza opoziţiei la proiectul Roşia Montana şi pe fondul conflictelor cu Ministerul Culturii în care Piso fusese implicat. Ajuns la mâna lui AM datorită vârstei de pensionare de care se apropia, Piso a fost manevrat de la bun început pentru a lăsa muzeul pe mâinile apropiaţilor lui NB, Viorica Crişan şi Alexandru Diaconescu, direct sau prin intermediari (de tip Carmen Ciongradi).

Astfel, marele acaparator de proprietăţi şi clădiri, AM a fost de acord – împotriva „naturii sale” şi a opoziţiei juristului universităţii, Nelu Marinel Lucaciu, care susţinea că poate câştiga toată clădirea pentru universitate (aşa cum a câştigat şi castelul de la Arcalia) – să forţeze un partaj al clădirii Muzeului între UBB şi MNIT. Partajul a avut loc chiar în ajunul (noii) destituiri(i) din anul 2009 a lui Ioan Piso ca director, (re)înlocuit rapid cu Viorica Crişan, care a şi demarat restaurarea frauduloasă în valorare de circa 1,800,000 Euro (suma plătită) a clădirii, o restaurare de care DNA-ul se va bucura destulă vreme. Această operaţiune derulată prin MNIT nu ar fi fost posibilă fără acordul asupra clădirii dintre UBB şi MNIT.

Prin Filiala Academiei se controlau amplele fonduri, naţionale şi europene, pe care aceasta le putea accesa şi susţine fără probleme prin statut şi structură. Prin MNIT drumul era deschis spre mari finanţări ministeriale şi private, cum ar fi cele pentru autostrăzi. Afacerile de tip Nokia-Jucu din 2006-2007 sau aparatura furată din UBB lui Ioan Piso după 2008-2009, cazuri prezentate deja de noi, erau „găinării” în comparaţie cu ceea ce urmărea triada din vârful Fundaţiei.

Totul părea să meargă spre victoria finală după ce Consorţiul a fost lansat, iar Emil Burzo, la nivel de Academie, şi DD, în planul finanţării cercetării, i-au şi asigurat în toamna lui 2011 intrarea lui AM în structurile Academiei, de început prin proiecte (acordate – graţie şi lui Alexander Baumgarten, apropiatul din CNCS al lui DD şi Ovidiu Ghitta – unui fidel de marcă, sau simplu servitor al lui AM, dovadă şi că nu a fost inclus în Fundaţie, numit Pompei Cocean, prorector la acea vreme şi candidat fără succes – şi el – la intrarea în Academie).

Iar când zvonurile despre Fundaţie s-au înmulţit, situaţia a fost rezolvată în cea mai bună manieră iliesciană, informaţia fiind sifonată către medii care nu se bucurau de credibilitate în universitate (atât în tabăra pro-Marga, cât şi în cea anti-Marga), chiar dacă datele lor erau adevărate. Totuşi ceva s-a întâmplat (după cum cu bunăvoinţă ne-a declarat un membru fondator al Fundaţiei).

Ambiţiile manifestate precum şi demonstraţiile de forţă făcute de DD în acea perioadă i-au fost fatale nu doar lui (DD nu a ajuns nici măcar în turul II al alegerilor pentru rector din 2012), ci şi – în mare măsură – Fundaţiei. Cum AM era concentrat pe alegerile de rector şi credea că situaţia sa este rezolvată prin Consorţiu, lui NB, temător – pe bună dreptate – că DD se va debarasa rapid de el, nu i-a fost foarte greu să o convingă pe apropiata sa, directoarea generală a universităţii, Viorica Bârsan, să nu mai ofere susţinerea materială necesară Fundaţiei (în paralel, Alexandru Diaconescu, pretexând că duşman fiind al lui Ioan Piso este şi duşmanul lui AM, a fost împins spre Ioan-Aurel Pop, cu tot grupul dubios de interese pe care îl reprezenta). Astăzi, după peste un deceniu nefast la conducerea administraţiei universităţii, dintre care mai bine de un an nociv după alegerile din 2012, Viorica Bârsan se bucură de liniştea oferită de soarele Franţei, altfel decât NB care trebuie să mulţumească cu poliglotele limite ale recunoaşterii internaţionale.

S-ar putea crede că Fundaţia a murit. Ar fi o mare greşeală. Anexele („flancurile”) ei sunt încă în viaţă. Filiala Cluj a Academiei Române este tot sub Emil Burzo, iar Viorica Crişan şi Carmen Ciongradi domnesc asupra MNIT-ului. Iar, aşa cum Gazeta a relatat deja de câteva luni, la nivelul universităţii caută să se înalţe în legătură directă fie mai ales cu Filiala, fie în special cu Muzeul, grupuri de interese precum cel reprezentat de Adrian Liviu Ivan, candidat „precoce” la rectorat, şi Lucian Kovács-Năstasă, strajnici prieteni ai lui Emil Burzo şi vajnici susţinători ai lui AM în „exilul său” de la Filiala Cluj şi Târgu Jiu, respectiv cel dat de Toader Nicoară şi Ovidiu Ghitta, partenerii de nădejde ai lui Alexandru Diaconescu, după cum s-a putut vedea de ceva vreme (dacă Diaconescu nu era „Victor” şi în actele oficiale CNSAS, Ghitta vroia să-l instaleze director al Muzeului, Carmen Ciongradi urmând să se retragă ca o distinsă doamnă).

Dornice de (re-) afirmare, asemenea grupuri, şi mai credincioase lui AM după ce au văzut că nu pot duce de nas cum şi ar dori toată actuala conducere a universităţii, au şansa lor de reuşită fie şi numai din două motive. Pe de o parte, ele evoluează între coordonatele „genetice” stabilite de informatori dovediţi precum Andrei Marga, Viorica Crişan sau Alexandru Diaconescu (alţii urmează foarte probabil). Pe de altă parte, dacă nu erau câţiva din interior mai atenţi, Ioan-Aurel Pop avea toate şansele să fie doar un simplu rector într-un consorţiu condus de onoratul preşedinte Andrei Marga (din Consorţiu, universitatea clujeană a reuşit să se desprindă doar în ceasul 12:30 după alegerile din anul 2012).

Situaţia pare gravă şi acum. Ceva ne face să credem însă că vântul bate deja în altă direcţie. Ieşirea nervoasă de luni a lui AM în presă arată că din ofensiva sa de toamnă riscă să se aleagă praful. Poate „Victor” şi afacerile dubioase din jurul său au lovit în încheietura cea mai slabă a edificiului megaloman margonic. Ironic este – ţinând cont şi de părerea eminamente proastă a lui AM despre istorici şi arheologi – că AM ar cam fi evitat „afacerea” din jurul MNIT-ului.

Fundatie

Post-ul TOŢI OAMENII COMISARULUI MARGA apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Viorica Crișan, director la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, este urmărită penal de către procurorii DNA. Ea este acuzata că ar fi primit foloase necuvenite de la firma Artex, care ar fi semnat un contract de 11 milioane de euro cu MNIT, contract pentru refacerea instituției de cultură. Muzeul de Istorie este închis de cinci ani de zile din cauza contractului defectuos semnat de Viorica Crișan, la momentul respectiv director al instituției de cultură, actualmente director adjunct al muzeului.

Viorica Crișan: „Care-i problema dumneavoastră?”

Alături de Viorica Crișan mai sunt urmărite penal alte patru persoane, dar și societatea Artex, companie care câștigă contracte “pe banda rulantă” cu statul pentru restaurarea monumentelor. Gazeta de Cluj a contactat-o chiar și pe Viorica Crișan. După ce i-am expus că este urmărita penal de către DNA ne-a întrebat “Și care-i problema dumneavoastră?” Vă redăm în continuare în totalitate declarația Vioricăi Crișan:

“Eu consider că nu este nimic adevărat așa că o să vedem cum se vor rezolva problemele până la final. Suntem într-un proces cu curtea de conturi pe aceeași temă. Nu văd nimic deocamdată care să fie așa de mare. Eu nu acuz pe nimeni. Eu vreau să mergem pe forma corectă și legală. Dacă sunt vinovată asta este. Eu consider că nu sunt. Fiecare își face treaba și datoria și eu o să mi-o fac pe a mea”, a declarat Viorica Crișan pentru Gazeta de Cluj.

Ce spune DNA

” În ordonanţa de efectuare a urmăririi penale se arată că, în cauză, există date şi indicii din care rezultă suspiciunea rezonabilă care conturează următoarea stare de fapt:

La data de 25.11.2009 a fost semnat contractul de cesiune „Amenajare muzeală”, între  Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, reprezentată prin director general Crişan Viorica şi contabil şef Taloş Emilia, suspecte în cauză, pe de o parte, și SC ARTEX SERVICES INTERNATIONAL SRL Bucureşti. Contractul avea ca obiect „ansamblul de opere de creaţie intelectuală şi artistică intitulat : amenajare muzeală”, în spaţiile Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei.

S-a stabilit că preţul total al contractului este de 11.000.000 euro (echivalentul a 47.080.000 lei), la care se adaugă TVA 19%, în valoare de 2.090.000 euro (respectiv 8.945.200 lei). Contractul a fost încheiat pentru perioada 25.11.2009-31.07.2011.

Din probele administrate a rezulta că atribuirea execuţiei lucrărilor pentru obiectivul de investiţii „Amenajare muzeală” s-ar fi efectuat cu nerespectarea procedurilor legale privind achiziţiile publice, iar efectuarea de plăţi/cheltuieli de capital, în sumă totală de 6.939.565 lei, la acest obiectiv de investiţii, a fost făcută pe baza unor documente justificative care nu reflectă realitatea, sau a fost făcută pentru servicii şi lucrări neexecutate. Astfel, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei a efectuat plăţi, în trei tranşe, în perioada 23.12.2009 – 29.12.2009, către SC ARTEX SERVICES INTERNATIONAL SRL Bucureşti.

Pentru exerciţiul bugetar al anului 2009, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei (denumit în continuare MNIT) a avut aprobată iniţial, în bugetul de venituri şi cheltuieli, la articolul bugetar „cheltuieli de capital”, suma de 1.000.000 lei.

La datele de 16.07.2009 şi 12.10.2009, suspectele Crişan Viorica şi Taloş Emilia  solicitaseră abuziv suplimentarea bugetului de venituri şi cheltuieli al MNIT, neavând la bază o fundamentare legală a valorii investiţiei solicitate. Ulterior, Crişan Viorica şi Taloş Emilia au semnat şi Nota de fundamentare, la 12.10.2009, identică în conţinut cu referatul de necesitate, ambele având un conţinut general şi fără să furnizeze nici un element cu privire la modul de stabilire al valorii estimate a obiectivului de investiţii.

În baza acestor documente, în perioada octombrie – decembrie 2009, funcţionari publici din cadrul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, respectiv suspecţii Staicu Mircea Cristian, Bălăuţă Roxana, Grosu Constanţa au aprobat, cu încălcarea prevederilor legale,  suplimentarea bugetului de venituri şi cheltuieli al MNIT, pe anul 2009, cu suma de 7.663.000 lei, în trei tranşe. Suspecților li s-au adus la cunoştinţă calitatea procesuală şi acuzaţiile, în conformitate cu prevederile art. 307 Cod de procedură penală.

Facem precizarea că efectuarea urmăririi penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, activitate care nu poate, în nici o situaţie, să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie”, arată procurorii DNA

Urmăriţii penali

Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj au dispus efectuarea urmăririi penale faţă de  următoarele persoane:

-           CRIŞAN VIORICA,  la data faptelor directorul general al  Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei (MNIT), pentru infracţiunea abuz în serviciu cu obţinere de foloase pentru sine sau pentru altul, în formă continuată (7 acte materiale ),

-           TALOŞ EMILIA, la data faptelor contabil șef al MNIT, pentru infracţiunea abuz în serviciu cu obţinere de foloase pentru sine sau pentru altul, în formă continuată (6 acte materiale),

-           STAICU MIRCEA CRISTIAN, la data faptelor secretar general în Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional (MCCPN), pentru infracţiunea abuz în serviciu cu obţinere de foloase pentru sine sau pentru altul, în formă continuată (3 acte materiale)

-           BĂLĂUŢĂ ROXANA, la data faptelor directorul adjunct în cadrul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional (MCCPN) pentru infracţiunea abuz în serviciu cu obţinere de foloase pentru sine sau pentru altul, în formă continuată (3 acte materiale)

-           GROSU CONSTANŢA,  referent în cadrul MCCPN, pentru infracţiunea abuz în serviciu cu obţinere de foloase pentru sine sau pentru altul, în formă continuată (3 acte materiale)

-           SC ARTEX INTERNATIONAL SERVICES SRL Bucureşti,   pentru infracţiunea de complicitate  la abuz în serviciu, în condiţiile în care funcţionarul public a produs un folos material necuvenit faţă de o persoană juridică, în formă continuată (5 acte materiale)

Post-ul Viorica Crișan, directoare la Muzeul de Istorie, urmărită penal apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Cu un proces ”legat” de vârful cozii, afacerea SC Arta Culinară se pregăteşte să plece din Cluj şi se transformă într-un business imobiliar. În momentul de faţă, afacerea este controlată de Dragoş Bâlteanu, şeful de la SIF Banat Crişana, care doreşte să transforme în afacere imobiliară spaţiile uneia dintre cele mai mari afaceri cu profil de alimentaţie publică din Cluj Napoca. SC Arta Culinară  a fost înfiinţată în 1990 de Consiliul Judeţean Cluj, însă în momentul de faţă administraţia judeţeană nu mai are nimic de-a face cu această afacere care a fost înstrăinată în totalitate.

În 1990, SC Arta Culinară deţinea peste 160 de spaţii comerciale, majoritatea dintre ele fiind destinate alimentaţiei publice. La data respectivă, afacerea a fost pusă pe picioare de Consiliul Judeţean Cluj, însă printr-o serie de hocus-pocus-uri administraţia judeţeană a fost eliminată din schemă. Afacerea a trecut prin ”ciurul” a doi oameni de afaceri, Gheorghe Mircea Pinte şi Radu Taica, iar acum societatea comercială este deţinută de SIF Imobiliare, un fond de investiţii cipriot, controlat de Dragoş Bâlteanu, şeful SIF Banat Crişana.

În momentul de faţă, SC Arta culinară se pregăteşte să îşi schimbe obiectul de activitate şi sediul principal al firmei.

”Aprobarea retragerii de la tranzacţionare a valorilor mobiliare emise de arta culinară SA. Aprobarea condiţiilor de retragere din societate a acţionarilor care nu sunt de acord cu retragerea de la tranzacţionare a acţiunilor societăţii. aprobarea schimbării denumirii societăţii. aprobarea schimbării sediului social al Arta culinară SA din Cluj Napoca str Iuliu Maniu nr 21 A la adresa Bucureşti Str Calea Floreasca nr 175 et 7 camera A3, sector 1.Modificarea obiectului principal de activitate din 5610 – Restaurante în 6820 Închiriere şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate şi activarea  următoarelor coduri CAEI ca activitate secundară: 5210 depozitări, 6810 cumpărarea şi Vânzarea de bunuri imobiliare proprii, 4110 Dezvoltare imobiliară, etc. Închirierea unor puncte de lucru al societăţii Arta Culinară. Revocarea Consiliului de administraţie şi numirea de noi membri”, se arată într-un document care va fi supus unui vot, formal, acţionarilor acestei societăţi.

Pinte şi Taica au pus sare pe coada SIF-ului

În momentul de faţă, Bâlteanu de la SIF Banat Crişana trebuie să îşi regleze conturile cu doi dintre foştii acţionari de la Arta Culinară: Radu Taica şi Mircea Pinte. În 2009, cei doi erau acţionari în cadrul firmei clujene Arta Culinară, cu circa 10% din acţiuni. SIF Banat Crişana a decis ca Arta Culinară să absoarbă două firme clujene, SC Pelicanul Mărăşti şi SC Observator Orizont, dar Radu Taică şi Mircea Pinte, acţionari minoritari la SC Arta Culinară, nu au fost de acord cu această decizie şi au cerut firmei ca acţiunile lor să fie răscumpărate. Solicitarea lor a fost respinsă, conducerea de la Arta Culinară îndrumându-i pe cei doi brokeri să îşi vândă acţiunile în mod liber, la bursă. Însă, pentru că preţul la piaţa liberă a acţiunilor Arta Culinară era net mai mic decât cel calculat dacă acţiunile ar fi fost răscumpărate de societate, Pinte şi Taică s-au considerat prejudiciaţi şi au dat în judecată SC Arta Culinară

După ce au apelat la casa de avocatură a ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, avocaţii celor doi brokeri clujeni au reuşit să calculeze că Pinte şi Taica ar trebui să aştepte câteva mii de ani ca să îşi vândă acţiunile la un preţ similar celui calculat în raportul de fuziune încheiat în urma absorbirii celor două societăţi de către Arta Culinară. Astfel că, prin prejudicierea celor doi acţionari minoritari li s-ar încălca dreptul de a se retrage din acţionariatul SC Arta Culinară. Conform legii 31/1990 (legea societăţilor comerciale), care oferă protecţie acţionarilor, dacă cineva vrea să se retragă din societate, firma trebui să răscumpere acţiunile la un preţ stabilit de un raport de evaluare. Însă, pentru ca această lege să poată fi aplicată, trebuia demonstrat că Pinte şi Taică nu pot fi obligaţi să îşi vândă acţiunile pe piaţa Rasdaq şi că această bursă nu este reglementată de Legea pieţelor de capital. Acest lucru a fost posibil prin faptul că arbitrul pieţelor bursiere, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), nu a notificat Uniunea Europeană, conform normelor europene, că în România, Piaţa Rasdaq este reglementată.

Judecătorii au considerat plauzibile pledoariile avocaţilor din firma înfiinţată de ministrul Predoiu şi le-au dat câştig de cauză lui Pinte şi Taică. Reprezentanţii SC Arta Culinară au contestat soluţia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi această instanţă a menţinut decizia Curţii de Apel Cluj.

În momentul de faţă, conform normelor jurisprudenţei, soluţia dată de magistraţi ar trebui să constituie un precedent pentru toţi acţionarii minoritari din societăţile listate pe Rasdaq şi care vor să scape de acţiuni obligând societatea să le răscumpere la un preţ stabilit de un evaluator independent şi autorizat. Mai mult aceeaşi decizie a judecătorilor arată că Rasdaq nu este o piaţă reglementată conform art 124 din Legea 297/2004, a pieţelor de capital.

În momentul de faţă, conducerea Arta culinară are termen până la mijlocul lunii noiembrie pentru a se înţelege cu cei doi brokeri clujeni asupra unui preţ pentru acţiunile lor

Afaceri clujene ”mutate” în Cipru

Dragoş Bâlteanu şi SIF-ul pe care îl conduce a fost prins în offside. Potrivit economica.net, conducerea SIF1 nu a explicat necesitatea înregistrării SIF Imobiliare (SIFI) în Cipru şi nici aducerea  acesteia pe o piaţă de mult mai mică importanţă decât cea pe care SIF1 este listat. SIF1 are în program şi transferul altor active din portofoliul său, din domeniul hotelier,  într-un alt holding similar SIF Imobiliare. Prin urmare, cea mai probabilă explicaţie este dorinţa administratorilor de a face tranzacţii imobiliare şi de capital netulburaţi de obligaţiile de transparenţă şi raportare periodică la care este supusă societatea mamă.

De altfel, şi înfiinţarea SIF Imobiliare a fost ţinută în camuflaj,  fapt care a adus o amendă de 10.000 lei pentru informarea cu întârziere a investitorilor. Cele mai valoroase participaţii mutate pe SIF Imobiliare Ltd sunt la firmele Arta Culinară Cluj Napoca (simbol bursier ARCU, 27 milioane lei pe  89,45% din acţiunile firmei) şi Comalim (MALI, 16 milioane lei – 91,17% din acţiunile firmei). Dintre cele 18 firme ale căror acţiuni au fost mutate de SIF Banat-Crişana (SIF1)  către noua societate din Cipru, opt sunt listate la Bursa de Valori Bucureşti, pe piaţa Rasdaq: Comalim Arad (MALI), Legume Fructe Oradea (LEOR), Artă Culinară (ARCU), Comat Cluj (CACU), Comcereal Cluj (COCL), Napotex (NTEX), Agmonia (GMNA) şi Uniteh (UNIT). SIF Banat-Crişana (SIF1) a înfiinţat în Cipru firma SIF Imobiliare Ltd, menită să preia participaţiile de 100,4 milioane lei (22,5 milioane euro) deţinute la 18 societăţi cu activităţi în domeniul imobiliar, potrivit unui raport emis cu întârziere de SIF1, ca societate listată pe piaţa principală de la Bursa de Valori Bucureşti (BVB).

Post-ul Arta Culinară, afacere cu tradiţie în Cluj, dispare cu desăvârşire apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

În procesul Farmec instanța a amânat pronunțarea sentinței de fond pentru sfârșitul acestei luni. În acest dosar omul de afaceri Janos Tothfalusi își cere drepturile pe care le are asupra unui pachet important din cadrul acțiunilor companiei clujene. În ultimul termen al acestui proces a fost audiat ca martor un avocat clujean care a parafat investițiile făcute de Tothfalusi, cu titlu de împrumut, către compania clujeană Farmec. Acest proces a fost deschis în anul 2009, iar după ce în Gazeta de Cluj au apărut articole vizavi de acest caz, instanța de judecată a declarat procesul secret la cererea familiei Turdean, patronii Farmec.

La penultimul termen din dosarul comercial Farmec a fost audiat ca martor avocatul Letiția Codoban, care a dat o formă juridică tranșelor de împrumut pe care omul de afaceri clujean Janos Tothfalusi l-a acordat familiei Turdean, care controlează afacerea Farmec.

Conform declarațiilor de la dosar, în 2002 Liviu Turdean a dorit să îl scoată din schema acționariatului pe Nicolae Olăneanu, un afacerist care achiziționase un pachet important din acțiunile societății și avea un cuvânt important de spus în cadrul deciziilor companiei. Pentru a realiza acest lucru, Turdean a apelat la Tothfalusi, de care era legat printr-o relație de prietenie, în speranța că cel din urmă îl va putea ajuta cu bani pentru a putea dobândi un pachet de acțiuni mai mare.

Cei doi au apelat la serviciile avocatului clujean Letiția Codoban pentru a da o formă juridică cedării sumelor de bani pe care Tothfalusi le-a acordat familiei Turdean. Avocatul clujean a redactat un contract de împrumut care a fost semnat de Tothfalusi și de fiii lui Turdean, Ovidiu și Mircea. Însă, banii pe care omul de afaceri clujean i-a împrumutat șefilor Farmec au fost acordați aproape anual, ajungându-se la sume importante.

În cadrul procesului, mărturia avocatei Codoban a fost contestată de Ovidiu și Mircea Turdean, care au susținut că nu au văzut-o vreodată pe avocata care a parafat contractul de împrumut. Însă la dosarul acestei cauze există o expertiză grafoscopică care atestă că semnăturile de pe contract a celor doi membri ai familiei Turdean sunt reale și autentice. Pe de altă parte, contestarea acestei mărturii poate fi pusă și pe seama faptului că Liviu Turdean a apelat la serviciile avocatului Letiția Codoban pentru a-l reprezenta împotriva lui Olăneanu, însă patronul Farmec a fost refuzat.

În momentul de față, acest proces a ajuns pe ultima sută de metru, instanța urmând să emită o soluție la sfârșitul acestei luni.

Convenții cu Turdenii

Conform convenţiei semnate de Janos Tothfalusi şi Ovidiu şi Mircea Turdean, “împrumutaţii declară că primesc de la împrumutător suma de 160.000.000 de lei la data de 27 martie 2000, cu scopul de a cumpăra aproximativ 6000 de acţiuni la societatea Comercială Farmec SA Cluj Napoca cu sediul în H. Barbusse nr 116. aceste acţiuni vor fi ale împrumutaţilor până la data la care va fi posibilă cedarea acestora în favoarea împrumutătorului. În caz de deces al unei părţi împrumutate sau a ambilor, obligaţia de cedare a acţiunilor se va transmite succesorilor, iar în caz de deces al împrumutătorului, acţiunile vor fi transmise gratuit succesorilor săi legali. Împrumutul se acordă fără termen şi fără dobândă, cedarea acţiunilor putând avea loc atunci când legislaţia va permite această cesionare.

În situaţia în care aceste acţiuni vor beneficia de dividende, împrumutaţii vor investi sumele în cumpărarea altor acţiuni la aceeaşi societate, urmând a fi cesionate şi acestea în condiţiile menţionat mai sus, iar dacă nu va fi posibil, sumele rămase vor fi date domnului Tothfalusi Janos sau succesorilor acestuia”, arată textul documentului. La dosar au fost depuse mai multe înscrisuri în care se arată că Tothfalusi le-a acordat mai multe sume de bani pentru cumpărarea de acțiuni.

Dividende de sute de mii de euro

În cadrul acestui penultim termen din procesul Farmec, s-a ridicat problema modului în care Janos Tothfalusi ar putea primi sumele de bani care i se cuvin în urma împrumutului acordat Turdenilor. Conform unei scheme de calcul contabile, Janos Tothfalusi ar putea primi anual dividende în valoare de 100.000 – 150.000 de euro, iar acțiunile Farmec ar putea rămâne în cadrul societății Farmec. Chiar dacă membrii familiei Turdean și-au asumat o serie de obligații în urma banilor luați de la Tothfalusi, până acum ei nu s-au achitat de ele.

Expertiza economică

Acest proces riscă să intre în topul proceselor comerciale care se judecă la Cluj. El a fost deschis la jumătatea lunii aprilie 2009, iar până acum nimeni nu a fost în măsură să emită un verdict hotărâtor în acest caz. Cu toate acestea, în documentele de la dosar există o expertiză economică, iar raportul a fost făcut de expertul contabil Man Gheorghe Alexandru

Expertiza a fost făcută pe baza rapoartelor financiar-contabile publicate la 31.12.2011, raportul auditorului financiar cu privire la situaţiile financiar contabile întocmite la aceeaşi dată şi informaţii despre istoricul menţiunilor/cererilor emise de către ONRC eliberat la data de 01.02.2011.

“Capitalurile proprii la 31.12.2011 au fost în valoare de 105.710.834 de lei, iar numărul de acţiuni înregistrate în capitalul social al Farmec SA la data de 31.12.2011 au fost în sumă de 2.292.918 de acţiuni, astfel că rezultă o valoare contabilă per acţiune de 46,10 lei”, arată expertul contabil.

Conform unui raport al Farmec SA, “consiliul de administraţie propune ca în anul 2012 să se repartizeze şi să se acorde din profitul net realizat în anul 2011, de 8.302.959 de lei, suma de 5.005.179 de lei ca dividende, care reprezintă 3,14 de lei/acţiune”, arată raportul Consiliului de Administraţie al Farmec, datat 27.03.2012.

Post-ul Dosarul Farmec intră pe ultima sută de metri apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.